IUBITI-VA ACTORII - Ion Lucian

Cu Ion Lucian m-am intalnit pentru prima oara pe "o felie de luna", acum cateva... decenii, nu spun cate, "le cunoaste conul Zaharia"... Intr-o seara am aflat ca actorul implinea 25 de ani de teatru

Cu Ion Lucian m-am intalnit pentru prima oara pe "o felie de luna", acum cateva... decenii, nu spun cate, "le cunoaste conul Zaharia"... Intr-o seara am aflat ca actorul implinea 25 de ani de teatru si, fiind un tanar autor care stia bine ca succesul piesei sale se datora, in primul rand, lui Ion Lucian, am alergat la o florarie si am depus omagial in cabina Maestrului un cos cu 25 de trandafiri. (Pe vremea aceea, trandafirii nu aveau culoare politica, erau numai flori). Si ma gandesc cat de inspirat am fost ca am actionat repede; daca as fi asteptat pana acum, la cati ani de teatru implineste Ion Lucian, ma tem ca ar trebui sa devalizez o florarie. Si chiar o banca. Ma uit la Ion Lucian ca la o minune: pe ce pune mana zici ca-i de-acolo. Ca s-a nascut actor, e treaba lui. Dar el s-a nascut si regizor, si scenograf, si grafician, si sculptor, si director de teatru, si dramaturg, si fabulist, si poet, si inventator de teatre, si profesor, si bucatar, si gourmet, si globe-trotter, si chiar trezorier international. Sunt sigur ca am scapat cate ceva, oricum, mi se par prea multe nasteri intr-o singura nastere. N-avem ce-i face, asta-i omul, e om de re-nastere. Ceea ce ma uimeste la Ion Lucian este ca el e profesionist in tot ce face. Aici nu e vorba numai de talent. E, poate, ceva mai presus. Aruncati-l pe Ion Lucian din avion cu o parasuta - si aici ma refer exclusiv la umbrela aceea de panza care te coboara lin... - tocmai in mijlocul desertului si pe locul pe care va ateriza actorul va rasari, peste catva timp, un teatru de copii. Sigur, mi se va spune, in desert este mult mai simplu, nu dureaza atatia ani aprobarile si aparitia hotararii de guvern... Numai ca Ion Lucian nu construieste teatre in desert, ci in jungla Bucurestilor, unde lianele te leaga de birocratie ca de copacii seculari... Acest mare actor pentru oameni mari a reinventat teatrul de copii, l-a scris, l-a jucat si l-a regizat, l-a dus in lume si l-a condus. A jucat in toate limbile pamantului, inclusiv in japoneza si in idis. Nu s-a odihnit niciodata, dar nici mai plin de energie ca acum nu cred sa fi fost candva... Prietenul lui de o viata, Radu Beligan, marturisea ca, in colaborarile lor pe diverse scene de teatru , si acum Beligan - marele actor - mai gaseste cate ceva de invatat de la Ion Lucian. Probabil ca numai actorii mari mai invata unii de la altii. Actorii mici se nasc gata profesori. Cum au fost relatiile lui Ion Lucian cu institutiile care, cu vremile, au "dirijat" teatrul romanesc? Nu au fost relatii cordiale. Lucian se comporta adesea fata de aceste institutii precum "Cocoselul neascultator". Dar nici ele nu-l iertau si, nu de putine ori, i-au inscenat destule "snoave cu masti", care i-au otravit viata si i-au clatinat speranta. El a ramas insa si atunci si intotdeauna un boier al teatrului. Din boierie a refuzat si pensia de maruntis pe care i-au oferit-o autoritatile romane. Francezii, in schimb, i-au acordat Legiunea de Onoare.