VIDEO Herta Müller primeşte mâine Nobelul literar
0Câştigătoarea prestigioasei distincţii îşi va ridica la Stockholm medalia, diploma şi cecul de aproape un milion de euro. La tradiţionala întâlnire cu publicul, care a avut loc luni în capitala Suediei, Herta Müller a povestit cum a fost nevoită să se refugieze în literatură din cauza terorii comuniste.
„În faţa morţii, reacţia mea a fost o sete de viaţă. O sete de cuvinte. Numai vârtejul cuvintelor reuşea să exprime starea mea", a dezvăluit scriitoarea, născută la 17 august 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara.
La Academia Nobel din Stockholm, Herta Müller a citit în limba germană un text care cuprindea, pe scurt, întreaga ei viaţă. Experienţa trăită în România sub Ceauşescu se regăseşte în toate cărţile sale: „Regele se-nclină şi ucide", „Este sau nu este Ion", „Animalul inimii", apărute la Polirom, sau „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul", roman publicat recent de Humanitas Fiction.
„În timpul dictaturii, am vorbit mult"
„Scrisul este un act mut, o muncă ce pleacă de la cap pentru a ajunge la mână, evitând gura. În timpul dictaturii, am vorbit mult, mai ales pentru că am decis să nu ţip. Cuvintele mele au avut aproape întotdeauna consecinţe de nejustificat. Însă scrisul a început prin tăcere, în această scară de uzină, abandonându-mă mie însămi, a trebuit să scot din mine mai mult decât îmi permiteau cuvintele", a precizat romanciera.
„Nu stă în firea mea să strig de bucurie"
Herta Müller a mai povestit că fost tot timpul persecutată după ce a refuzat să devină informatoare. Nemaisuportând să fie urmărită pas cu pas şi să-i fie răvăşită viaţa, scriitoarea a plecat în 1987, în Germania, unde trăieşte şi în prezent.
Într-un interviu pentru cotidianul francez „Le Monde", scriitoarea a mărturisit care a fost starea ei de spirit după ce a aflat că a câştigat Nobelul pentru literatură: „Pe moment, nu m-am gândit la nimic. Aproape că n-am spus nimic. O mare bucurie este aproape un mare necaz: nu înţelegi ce ţi se întâmplă. La Fundaţia Nobel mi-au reproşat că nu m-am exprimat. Sigur că sunt fericită, numai că nu stă în firea mea să strig de bucurie. Vreau ca acest premiu să nu mă schimbe".
Herta Müller a mai declarat că în casa părintească din România nu existau cărţi. „Tatăl meu a murit când eram foarte tânără, iar mama muncea toată ziua la câmp. Singurul care avea bibliotecă era un unchi de-al meu, nazist. Cred că în bibliotecă erau multe cărţi fasciste, pentru că omul era nebun, un ideolog de ţară", a rememorat autoarea în interviul pentru „Le Monde".
Televiziunea publică germană, pe urmele Hertei
Cel mai important post public de televiziune din Germania a realizat un reportaj la Timişoara, în avanpremiera decernării Premiului Nobel pentru literatură pentru Herta Müller. Cei de la postul ARD au fost interesaţi de poveştile securiştilor care au hărţuit-o pe scriitoare.
„Din câte ştim noi, la Stockholm, Herta Müller va vorbi despre perioada pre-revoluţionară din România, cât şi despre prezenţa Securităţii în viaţa publică din ţara ei de origine“, a explicat Alex Godgraber, trimisul de la Viena al televiziunii ARD.
Vizită şi la Niţchidorf
Despre Herta Müller au vorbit, la Casa de Cultură a Studenţilor, unde se întâlneau laureata Premiului Nobel şi grupul artiştilor germani, scriitorul Daniel Vighi, iar în faţa sediului Poliţiei, Helmut Britz. „În realitate, Herta Müller încă mai trage greul. Românii trebuie să lucreze în străinătate, iar alţii încă profită de pe urma comunismului“, a spus Britz. Jurnaliştii germani au poposit şi la Niţchidorf, localitatea aflată la 30 de kilometri de Timişoara, unde s-a născut scriitoarea.
Redactorii germani au vizitat şi redacţia „Adevărul de Seară“ din Timişoara, unde au filmat paginile în care se află interviul acordat de Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii Timiş. Acesta a refuzat să discute cu cei de la ARD, la fel cum a făcut şi fostul colonel de Securitate, Petru Pele. Reportajul semnat de Suzanne Glass a fost difuzat luni seara, în cadrul emisiunii „Tema Zilei“ („Tagestheman“). ;
Se încarcă comentariile...
