Hannibal in vagoane

Calatorul precum calatorul, se poate urca intr-un tren si fara sa aiba idee de toate statiile de pe traseu, pana la destinatie. Ne este mai greu, insa, sa ne imaginam un conductor nepregatit, care nu

Calatorul precum calatorul, se poate urca intr-un tren si fara sa aiba idee de toate statiile de pe traseu, pana la destinatie. Ne este mai greu, insa, sa ne imaginam un conductor nepregatit, care nu stie ce urmeaza. Moderatorul unui "Tren al vietii" ar trebui sa fie, in felul lui, un astfel de sef, gata sa faca fata intrebarilor, curiozitatii celor pe care i-a poftit in vagoane. "Conductoarea" de la B1 nu prea ii cunoaste nici pe cei invitati in mod special, pe cei cu care va strabate o bucata de drum, atat de telegenic instalata in fotoliul rosu. Serile trecute l-a avut oaspete pe Claudiu Bleont, actorul nespus de indragit de gazda, din ziua in care l-a vazut in filmul lui Pintilie... "Lunga vara fierbinte". Ma rog, oameni suntem, se mai intampla ca un cuvant sa se grabeasca, sa iasa in fata, de capul lui. Dar cand actorul a amintit titlul adevarat, "O vara de neuitat", interlocutoarea abia atunci a dat cu bata in balta, in loc sa se multumeasca si ea, cu o autocritica discreta: " Da, O vara de neuitat". S-a repezit sa-l numeasca in franceza, dar cum nu a nimerit-o, s-a lehamisit: "a, un ete si nu mai stiu cum". Mica scena nu a fost decat un aperitiv la ceea ce avea sa urmeze. Acelasi Bleont este chestionat ba de una, ba de alta si, mai ales, cum sta cu proiectele. Ne spune ca va fi Hannibal. "A..., il avertizeaza cu tandra ingrijorare gazda - nu stiu daca vei putea sa-l ajungi pe Anthony Hopkins". Extrem de politicos, interpretul ii atrage atentia ca nu este vorba de Hannibal Lecter, personajul psihopat din "Tacerea mieilor", ci de eroul din antichitate: "Nu, stiti, este Hannibal, cel cu elefantii etc.". Stupoare. Liana Stanciu nu vrea sa creada ca exista si un alt individ, purtator al acestui nume. In ochii ei, el a intrat in istorie agatat de botnita lui Anthony Hopkins. Cu un ultim efort, Claudiu Bleont mai arunca un amanunt, spre dumirirea insotitoarei de vagon: "Stiti, Hannibal ante portas". Nimic. Noroc ca, intr-un colt - langa fereastra, isi astepta randul gimnastul Marius Urzica. L-am urmarit cu o oarecare teama, nu care cumva, data fiind specialitatea lui, "calul cu manere", sa-i treaca prin cap sa aminteasca, la un moment dat, de Ducipal si sa vad cum incepe, iarasi, chinul.