Grafică de la Luvru, la Bucureşti

Expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă găzduieşte desene italiene din secolul al XVII-lea

Deschisă în 25 septembrie, expoziţia „Linia şi culoarea. Desene florentine din secolul al XVII-lea. Capodopere de la Muzeul Luvru” prezintă 61 de desene.

Selecţia lucrărilor a fost realizată de cercetătoarea Catherine Monbeig Goguel, director de cercetări la Centrul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, care semnează şi textul catalogului. Valoarea estetică a desenului baroc italian a fost descoperită, în secolul XX, prin organizarea unor mari expoziţii în Italia şi în Franţa.

Artiştii prezentaţi acum aparţin Toscanei, renumită în Renaştere pentru arta florentină, a cărei principală caracteristică era „desenul bine făcut”. Cele mai multe dintre piesele etalate provin din colecţia colecţionarului şi istoricului florentin, Filippo Baldinucci, autor din secolul al XVII-lea al unui volum intitulat „Notizie de’ Professori del Disegno” (Însemnări despre maeştrii desenului), colecţie achiziţionată de Muzeul Luvru în 1806.

Nume mari din arta florentină

În expoziţie figurează nume de prim rang ale artei baroce florentine, de la Baccio del Bianco la Cecco Bravo, Francesco Furini, Lorenzo Lippi, Baldassare Volterano, Giulio Parigi, Jacques Callot. Lucrările, în cele mai multe cazuri studii sau schiţe menite să servească compoziţiilor „finite”, impresionează prin prospeţimea desenului.

Realizate în cea mai mare parte în sangvină, dar şi cu cărbune sau cretă, dovedesc o capacitate de surprindere excată a mişcării, justeţea raporturilor, expresivitatea figurii omeneşti. Subiectele sunt specifice barocului.

Figuri mitologice (nimfe, satiri), destinate compoziţiilor alegorice, ce glorificau în epocă figurile unor personalităţi cum ar fi cei din familia Medici, figuri biblice ce urmau să fie definitivate în mari compoziţii religioase (Fiicele lui Loth, Fecioara Bunei Vestiri, Sf. Anton).

Acestora li se adaugă peisaje campestre sau personaje în care artistul caută forma ideală pentru transmiterea unui sentiment (groaza, extazul mistic, elanul înălţării la ceruri, al zborului).

În finalul studiului din catalog, Catherine Bobeig Goguel analizează atmosfera socială şi culturală care a făcut posibilă constituirea unei şcoli de desen de mare fineţe şi de indiscutabilă omogeneitate la Florenţa: „Forţa tradiţiei în exerciţiul desenului, bază a tuturor formelor concrete de artă, se traduce şi prin interesul, nedezminţit în trecut la Florenţa, pentru experimentele în domeniul tehnicii, în special al pastelului. Expoziţia de faţă reflectă în acelaşi timp toată această varietate de tehnici tradiţionale şi de meşteşug”. ;

Dincolo de scenele sacre sau profane, avem posibilitatea de a admira eleganţa unei linii trasate alla prima...

Roxana Theodorescu, Director general MNAR