Un Goncourt pentru condiţia femeii afgane

Cel mai important premiu literar francez a fost înmânat  ieri scriitorului şi regizorului afgan Atiq Rahimi. Atiq Rahimi, în vârstă de 46 de ani, a fost distins cu Goncourt pentru prima sa carte în limba franceză, “Syngue Sabour”.

Gândit pentru a se opune Premiilor Academiei Franceze, care îi refuza pe Balzac, Flaubert, Zola, Maupassant sau Baudelaire, Premiul Goncourt a devenit o instituţie.

Renumita distincţie consacră un scriitor, îi deschide uşile tuturor editurilor şi măreşte tirajul cărţilor sale, atrage traduceri în multe limbi străine, editurile din întreaga lume dorind să pună peste coperta unei cărţi banda

“Premiul Goncourt”. Aflat în permanentă rivalitate cu premiile Femina şi, mai ales, Renau­dot, Goncourt a rămas timp de peste un secol cel mai prestigios premiu literar francez, cu cea mai mare influenţă asupra politicilor editoriale şi a pieţei de carte.

Anul acesta, pe lista iniţială a nominalizărilor erau 15 autori. Ieri-dimineaţă rămăseseră patru: Atiq Rahimi, Jean-Marie Blas de Robles, Michel Le Bris şi Jean-Baptiste Del Amo. La ora 13.00, ora Parisului, unul dintre ei, afganul Atiq Rahimi, devenea posesorul mult râvnitei distincţii.

Din Kabul, la Paris

Născut în 1962 la Kabul, scriitorul, regizorul, scenaristul şi creatorul de costume Atiq Rahimi părăseşte ţara natală, pentru Pakistan, în 1984, la începutul perioadei prosovietice. Două volume vor fi inspirate de războiul cu Uniunea Sovietică: “Earth and Ashes” (2000) şi “The Thousand Rooms of Dream and Fear” (2006).

Primul va fi ecranizat şi va deveni filmul cu acelaşi nume, regizat chiar de autor. Cel de al doilea surprinde o ţară prinsă între religie şi maşinaţiile politice internaţionale, fixând şi momentul plecării sale în Pakistan. În afara lor, scrie şi o carte de nonficţiune, “Eclipse” (2002), o călătorie prin teritorii nesigure, din Cuba în India, din Indonezia în Egipt, din Mali în Filipine.

Cu studii la Sorbona, trăind acum în principal în Franţa, Rahimi a publicat anul acesta la editura P.O.L prima sa carte scrisă direct în franceză, “Syngue Sabour”. În persană, “Syngue sabour” este numele unei pietre negre, o piatră a răbdării, care primeşte suferinţa celui care i se confesează.

În carte, este vorba despre mânia împotriva condiţiei femeii din Afganistan. Scrisă ca o mărturisire, este povestea unui bărbat rănit la cap în război, îngrijit de soţia sa, în timp ce, pe stradă, soldaţii jefuiesc şi ucid.

Este un monolog prin care eroina pune întreaga revoltă împotriva oprimării conjugale, sociale şi religioase pe care a suferit-o. Apropiată de primul său roman, cu un stil sec şi precis, cartea descrie cu îndrăzneală realitatea sumbră a unei anumite concepţii islamice.