Adevarul.ro

S-ar putea spune ca ar fi vorba despre portretistica in cazul expozitiei de fotografie a lui Francisc Mraz Ferko de la libraria Carturesti, daca te lasi influentat de prezenta, in multe dintre

S-ar putea spune ca ar fi vorba despre portretistica in cazul expozitiei de fotografie a lui Francisc Mraz Ferko de la libraria Carturesti, daca te lasi influentat de prezenta, in multe dintre fotografiile sale, a unor chipuri de oameni in prim-plan. Surpriza vine atunci cand remarci ca in centrul imaginilor sunt si animale, cum se intampla in cazul unui instantaneu in care "eroul" este un cal (se stie ca ceea ce atrage atentia in primul rand este acea fiinta sau acel obiect care ocupa centrul imaginii). Sau o gaina care se plimba alene, fara nici o grija, printr-o curte. Nu este vorba despre portretistica, parerea mea. Ideea urmarita este de a surprinde in fiecare fotografie sufletul acelui spatiu - eu cred ca spatiul in care se afla subiectul central alcatuieste impreuna cu acesta un tot unitar, asa cum trupul unui poem nu este alcatuit dintr-un singur cuvant. Primul lucru care m-a atras in fotografiile lui Francisc Mraz Ferko a fost surprinderea fundalului intr-o anumita geometrie, intr-o rotunjire a ei, avand, astfel, loc o modificare vizibila a ansamblului, a perspectivei; casele care apar in spatele oamenilor, gardurile se rotunjesc spre capete, parca rasfrante intr-o oglinda care modifica formele reflectate in ea, ca intr-o lentila care se joaca dupa cum iti modifici si unghiul de vizualizare cu obiectele focalizate. intr-o fotografie, opera de arta, mesajul este foarte important - pana si cele mai obisnuite instantanee (chiar si pozele de buletin sau de pasaport) iti transmit ceva, si nu ma refer la scopul initial care le-a premers, ci la ceea ce poti descoperi in ele "scapat" din tiparul rigid al utilitatii lor imediate. Ceea ce spune insusi F. Mraz Ferko te ajuta sa sesizezi mai lesne in imagini o frantra din sufletul lor: "Prin multe gunoaie caut frumosul si ma amagesc adesea crezand ca il gasesc." Nu este o amagire. intr-o fotografie de arta trebuie sa existe o deschidere astfel incat sa poti percepe in ea o posibila pictura, o posibila piesa muzicala sau un posibil poem. Privind din alta perspectiva, spun ca fotografiile lui Mraz Ferko m-au trimis cu gandul la muzica lui Goran Bregovic, poate, intr-un fel, nu fara legatura, pentru ca si unul si celalalt cauta frumosul in interiorul unui specific anume si, mai ales, cauta frumosul si acolo unde putini il cauta. As vrea sa inchei acest text cu o propozitie a artistului care m-a surprins placut: "Ma simt bine in apropierea minunilor".