Filmele româneşti, lăudate la Locarno

Peliculele „Din dragoste cu cele mai bune intenţii“ şi „Crulic“ au primit recenzii favorabile după proiecţiile de la Festivalul de Film de la Locarno. În cadrul celui mai mare festival elveţian, care se va încheia sâmbătă, regizorul Marian Crişan, distins anul trecut cu patru premii, prezintă, de asemenea, scurtmetrajul „Camelia“.

La cea de-a 64-a ediţie a Festivalului de Film de la Locarno (3-13 august) au fost proiectate trei filme româneşti: lungmetrajul „Din dragoste cu cele mai bune intenţii", de Adrian Sitaru, animaţia „Crulic - drumul spre dincolo", de Anca Damian, şi scurtmetrajul „Camelia", al regizorului Marian Crişan, laureatul ediţiei de anul trecut a festivalului.

 „Din dragoste cu cele mai bune intenţii", film aflat în competiţia oficială a festivalului, este „un portret de familie desenat cu afecţiune şi sensibilitate, dar şi cu o tuşă de umor amar", analizează „Screen Daily". Pelicula regizată de Adrian Sitaru, cel de-al doilea lungmetraj al acestuia, îi are în distribuţie pe actorii Bogdan Dumitrache, Alina Grigore, Marian Râlea, Nataşa Raab, iar povestea porneşte de la un fapt autobiografic: în 2007, mama regizorului  a avut o problemă de sănătate şi a fost internată în spital.

„Ca de obicei, Sitaru extrage tot potenţialul dintr-un cadru", precizează „Screen Daily", comparând stilul de filmare cu cel din „Pescuit sportiv", lungmetrajul cu care Adrian Sitaru a debutat, lansând procedeul „camerei subiective". Bodan Dumitrache, interpretând un fiul a cărui mamă se află în spital, „poartă pe umeri tot filmul", mai scrie „Screen Daily". „Dumitrache are atitudinea unui copil răsfăţat care crede că nimeni nu ştie mai bine decât el ce-i mai bun pentru mama lui, nici chiar mama lui".

„Crulic" este narat de Vlad Ivanov

Animaţia „Crulic - drumul spre dincolo", de Anca Damian, caută să prezinte o versiune cât mai seacă şi distantă a unui caz care a provocat vâlvă în România, însă prea târziu, personajul principal murind într-o închisoare poloneză înainte ca povestea lui să ajungă în media, relatează „Screen Daily". Filmul, o coproducţie româno-ungară, spune povestea lui Claudiu Crulic, un român de 33 de ani, care a făcut greva foamei şi a murit într-o închisoare din Polonia, susţinând că este nevinovat. „Publicul nefamiliarizat cu această tragedie ar putea considera prima parte a peliculei puţin anostă - o altă poveste fictivă a unui tânăr român într-o ţară străină. Dar, odată ce sunt evidenţiate sensul tragediei reale şi eşecul justiţiei, intenţia regizoarei este clarificată succint până la finalul peliculei", notează „Screen Daily".

Folosind tehnici combinate de colaj, desen şi puţin live action, însoţite de nararea calmă, cu mult accent, oferită de „unul dintre cei mai buni actori din România" - Vlad Ivanov -, Anca Damian prezintă pe îndelete o poveste tipică a unui băiat născut într-o familie săracă, ai cărui părinţi s-au despărţit pe când el avea 4 ani. Lăsat în grija tatălui său, Claudiu creşte cu unchi şi mătuşi, trecând dintr-o casă în alta.

Înainte să termine liceul, este pus să muncească într-un garaj şi apoi merge în Polonia cu unchiul său şi aduce acasă tot felul de lucruri care pe atunci - la începutul anilor '90 - nu se găseau în România. Părinţii şi surorile lui au plecat din ţară, la Milano şi Torino, pentru o viaţă mai bună, iar Crulic se împarte între România, Polonia şi familia sa din Italia.

„Imaginile sunt ca un văl de umor negru ce îmbracă naraţiunea. În mare, imaginile sunt în alb-negru, cu câteva pete de culoare (ochii albaştri, pereţii maro-gălbui) pentru a scoate câte un detaliu în evidenţă. Se poate ca animaţia să nu fie suficient de vioaie pentru a susţine cele prezentate în prima parte a peliculei, însă cea de-a doua parte, un fel de versiune non-politică a filmului «Hunger» de Steve McQueen, însoţită de comentarii asupra neglijenţei juridice şi erorilor grosolane, este considerabil mai de efect", mai scrie „Screen Daily".

Români în festival

Festivalul de Film de la Locarno, fondat în 1946, este unul dintre cele mai vechi şi mai importante festivaluri de film din lume, alături de cele de la Cannes şi Veneţia. De-a lungul anilor, evenimentul a reprezentat o rampă de lansare pentru regizori precum Stanley Kubrick, Milos Forman, Jim Jarmusch, Mike Leigh, Gus Van Sant.  La Locarno au mai participat „Restul e tăcere", de Nae Caranfil (inclus în competiţie în 2007), „Hârtia va fi albastră", de Radu Muntean (2006), şi „Maria", debutul în lungmetraj al lui Peter Călin Netzer, care a obţinut mai multe distincţii, printre care Premiul special al juriului şi Leoparzi de Bronz pentru actorii Şerban Ionescu şi Diana Dumbravă.