Filme de animaţie sau cu actori?

Pepiniera hollywoodiană e în criză de talente, animaţiile dovedindu-se în ultimul timp mai originale. Criticii de film consultaţi de „Adevărul“ vorbesc despre transformările din ultimii ani ale peliculelor de la Hollywood.

De la „Frumoasa şi bestia" şi „Toy Story", animaţia a invadat teritoriul rezervat adulţilor în materie de film. Intrigile captivante, umorul savuros, carambolul emoţional, lipsa barierelor interumane - sunt atuurile pe care le dezvoltă şi le experimentează, începând cu 1990, peliculele de animaţie, susţinute de noile tehnologii.

În acest timp, Hollywood-ul actorilor reali simte aceeaşi supremaţie a tehnologiei şi mizează din ce în ce mai mult pe efecte speciale şi 3D, în vreme ce noii recruţi ai scenei ajung staruri înainte de a face un rol notabil şi încheie prea devreme ceea ce au de spus. Cu toate acestea, pentru că personajele de animaţie nu vor ajunge niciodată să atingă „covorul roşu", spectacolul adevărat cinematografiei hollywoodiene, cu poveşti despre averi fabuloase şi alcov, rămâne în seama oamenilor, aşa cum a şi început totul.

Câteva motive

Andrei Creţulescu, critic de film, spune că animaţiile primesc astăzi mai multe „acolade" decât „suratele cu actori în carne şi oase" din două motive: „Primul ar fi producţiile Pixar - lungmetraje debordând de inteligenţă şi imaginaţie, care se adresează cel puţin în egală măsură părinţilor şi copiilor. Al doilea motiv ar fi 3D-ul - atât de hulit de unii, dar care se potriveşte de minune animaţiilor, drept urmare mai mult public, mai multi bani, mai multi fani".

Citiţi şi:

Desene animate antiterorism

Cu toate acestea, spune Andrei Creţulescu, tehnologia 3D-ul nu va face însă niciodată un film mai bun decât este. „Nici salariile astronomice primite de unele staruri nu vor duce filmele de duzină aproape de liga producţiilor TV recente, pe care lumea le invidiază, se străduieşte (culmea!) să le imite şi se mulţumeşte până la urmă să le aplaude, de la distanţă", adaugă criticul.

Irina Margareta Nistor: „Nu iubesc animaţiile cu monştri"

Pentru criticul de film Irina Margareta Nistor, filmele cu actori şi cele de animaţie sunt genuri diferite şi nu se anulează reciproc: „Sunt persoane cărora nu le place animaţia, pentru că li se pare o chestie infantilă, mai direct spus.  Alţii se duc cu mare entuziasm tocmai la animaţii, fie din nostalgie, fie că uneori sunt mai originale decât filmele cu actori. Cel mai bun exemplu este pelicula «Iluzionistul» din acest an, care, dacă ar fi fost făcut cu actori, ar fi fost un dezastru. Dar ca animaţie este genială".

Irina Margareta Nistor mărturiseşte că nu iubeşte orice animaţie: „Cea cu monştri îmi displace total, pentru că am şi în viaţa de zi cu zi aşa ceva. «Up» mi-a plăcut pentru că avea o poveste sentimentală, fără barieră între generaţii".  Pentru ea, boom-ul animaţiei a început odată cu „Frumoasa şi bestia", dar apreciază că, în prezent, animaţia e mai mult o modă, producţiile Pixar nereuşind s-o impresioneze în mod special. „De exemplu, «Toy Story» mi se pare absolut nefericit. Jucăriile de acolo nu sunt ale copilăriei mele şi nici cele la care am visat vreodată. Le-au gândit pentru ei".

De cealaltă parte a Hollywood-ului, filmele cu actori au încercat să compenseze prin introducerea efectelor speciale şi chiar a tehnologiei 3D. „Au încercat să-şi găsească nişte avantaje. În rest, au mizat pe actori charismatici. Per total, aceştia sunt mult mai puţini decât în anii '30-'40. Nu reuşesc să-şi facă o pepinieră ca pe vremea MGM, să-i descopere. Nu mai există dorinţa puternică de a descoperi talente de durată. Atunci găseau actori talentaţi, dar şi arătoşi. Acum parcă nu se mai împacă una cu cealaltă. Sunt fie făţoşi şi joacă precum nişte cizme, ori sunt foarte buni şi puţin mai frumoşi ca dracu', cum e vorba românească", adaugă Irina Margareta Nistor. 

Anca Grădinariu: „Pixar, în avangarda cinematografiei"

Ascensiunea animaţiei la Hollywood a început odată cu dezvoltarea casei de filme Pixar, spune criticul de film Anca Grădinariu, dar şi pentru că astfel de pelicule, ca să devină rentabile, s-au orientat către toate segmentele de public.„Pixar, un miracol la Hollywood, a început să facă filme foarte bune, să rişte, să inoveze, să aibă personaje extraordinare şi poveşti foarte bine lucrate. E mai mult animaţie adultă decât pentru copii. Cei de la Pixar au o politică creativă fantastică, formează o echipă care încurajează ideile", explică Anca Grădinariu. Un exemplu de risc asumat de Pixar este, în opinia sa, pelicula  „Up", care a avut ca personaj central un bătrânel, ceea ce până la momentul respectiv nu prea se încercase în animaţie. 

„Filmele lor au încasări şi n-au dat chix nici la public, nici la critică. Au şi cea mai bună franciză din istoria cinematografiei la nivel calitativ, «Toy Story», fiecare film din serie fiind din ce în ce mai bun. Animaţiile au un umor extraordinar, sunt emoţionante, te trec prin toate stările, au ajuns la un nivel extraordinar. Pixar se află, după părerea mea, în avangarda cinematografiei", adaugă criticul de film.

Animaţia s-a descurcat bine din anii '20 şi până prin '70. Apoi a venit fenomenul „Star Wars". Revirimentul animaţiei, potrivit ei, a început din anii '90, cu „Toy Story" şi „Finding Nemo", care au bătut toate recordurile.

„În privinţa filmelor, începând cu anii 2000, Hollywoodul se cam repetă, se bazează foarte mult pe factorul de familiaritate, de unde şi adaptări după benzi desenate la nesfârşit. Peliculele Pixar sunt mai inventive şi mai spumoase decât multe dintre filmele actuale. Pentru filmele cu actori efectele speciale vor continua, dar vreau să cred că e loc şi pentru ca pelicule mici şi ieftine să iasă în evidenţă", mai spune Anca Grădinariu.