"Fiecare generatie darama ce au facut parintii si mosii ei"

Pajistea din fata Muzeului Taranului Roman. Soare de toamna, lume multa si o expozitie. Cruci de lemn, haine taranesti, covrigi, placinte si vin, obiecte care vorbesc de sat asa cum era el, in

Pajistea din fata Muzeului Taranului Roman. Soare de toamna, lume multa si o expozitie. Cruci de lemn, haine taranesti, covrigi, placinte si vin, obiecte care vorbesc de sat asa cum era el, in sinceritatea si frumusetea lui. O atmosfera ce amintea de intalnirile cu lumea satului organizate de Irina Nicolau. Daca inainte astfel de momente erau de fericire si de descoperire a unui spatiu viu, puternic semnificat, acum motivul intalnirii a fost unul trist. Printr-o decizie a actualei conduceri a Muzeului Taranului Roman, doua dintre salile amenajate de catre Horia Bernea si Irina Nicolau au fost desfiintate. Acestei decizii i s-au opus multi, dandu-si demisia, specialisti ai muzeului, fosti colaboratori ai celor care au facut din MTR cel mai premiat si mai cunoscut muzeul al Romaniei. Ieri, 14 septembrie, cand s-a aniversat Ziua Crucii si cand Horia Bernea, daca ar fi trait, ar fi implinit 66 de ani, Fundatia Anonimul a organizat De Ziua Crucii. Pomenire. Primenire, eveniment menit sa atraga atentia opiniei publice si a autoritatilor asupra mutilarii MTR. Recompunerea, printr-o instalatie de o zi cu imagini si obiecte din salile distruse, a atmosferei din "Ferestre" si "Timp" a fost dureroasa. Toata acea minune care este lumea satului "inviata" si continuata in zilele noastre prin sensibilitatea si "stiinta" unor specialisti de exceptie va ajunge, prin "grija" celor din MTR, sa mai fie regasita partial, in expozitii de o zi sau in spusele celor care au avut norocul de a fi vazut cele doua sali. Acest gust pentru distrugere, in numele modernitatii, este rezumat de cuvintele lui Neagu Djuvara: "Acum mergem catre prefacerea unui muzeu de profunda originalitate intr-o banala expozitie etnografica la nivel de scoala primara... Romanul e daramator. Fiecare generatie darama sistematic ceea ce au facut parintii si mosii ei. De aceea nu avem aproape nici un monument civil mai vechi de secolul al XIX-lea".