Festivalul tinerilor realizatori de film, un experiment nereusit

Dupa Locarno, filmul "Maria" - premiat la Costinesti

Sambata seara, Costinestiul, legendara statiune a tineretului de pe malul marii, era patria manelelor si a muzicii dance. Zgomotele stridente, eliberate din imensele boxe ale nenumaratelor discoteci, se impleteau prin aer intr-o galagie de nedescris. Fascicule de lumina, alba sau colorata, provenind de la aceleasi discoteci, baleiau cu repeziciune cerul in ritmul muzicii. In mijlocul acestei "placute" atmosfere de petrecere, in amfiteatrul statiunii, un proiector anemic arunca, greu, pe un ecran, imaginile unui film, in timp ce sunetul era, din cauza galagiei, dar si a calitatii slabe a instalatiei, aproape ininteligibil. In fata ecranului, un public eterogen profitase de intrarea libera si ocupase putin mai mult de jumatate dintre banci. O parte a acestuia s-a dovedit nu atat iubitor de film, cat iubitor de Adrian Copilul Minune, caci, la aparitia acestuia in "Furia", a izbucnit in urale, iar in "timpii morti", cand Adi nu canta, cativa se alergau printre spectatori, batandu-se cu o sticla de plastic. Era cea de-a treia seara a Festivalului Tinerilor Realizatori de Film de la Costinesti, organizat de Fundatia Amfiteatru, sub obladuirea Ministerului Culturii si Cultelor, eveniment ce se vroia reinvierea unei traditii in cinematografia noastra. Ceea ce se prefigura insa a fi un festival improvizat in graba s-a dovedit un experiment nereusit, din doua cauze principale: Costinestiul nu mai are acelasi public ca in vremea de aur a festivalului (predominant acum fiind manelistul, nu studentul sau intelectualul), iar selectia filmelor a fost mai mult decat discutabila. Aceasta din urma a reunit productii de lung-metraj aparute pe parcursul a nu mai putin de trei ani, de la "Marfa si banii", lansat in 2001 (si nu in 2002, cum gresit era prezentat in pliante), pana la "Maria", filmul lui Calin Netzer, recent premiat la Locarno si nelansat inca pe piata. De asemenea, diferenta de valoare intre filmele prezentate era enorma (in aceeasi selectie figurau catastrofalul "Vlad nemuritorul" si multipremiatul "Occident"). In aceste conditii, concluzia este una evidenta: cinematografia romaneasca nu produce suficiente filme remarcabile ale unor tineri creatori incat sa poata sustine un festival. O alta bila neagra pentru organizatori este scoaterea din concurs, la insistentele producatorilor, a filmului "Furia", semn ca nici macar nu existase un acord ferm cu acestia in momentul stabilirii programului. Numarul extrem de mic al afiselor care sa semnaleze turistilor evenimentul si absenta atmosferei caracteristice de "festival" - adica a dezbaterilor (a fost o singura conferinta de presa, in ultima zi), a intalnirilor intre cineasti si public - se adauga bilantului negativ. Filmele studentesti au surprins si ele prin mediocritate si, de asemenea, selectia a reunit productii dintr-un interval temporal vast pentru un festival ce se vrea anual: 1999 -2002. Juriul de lung-metraj, condus de Manuela Cernat (si numarandu-i pe Laurentiu Damian, Lucian Georgescu, Tudor Giurgiu si Geo Saizescu), a oferit pemiul (cu o valoare de 20 de milioane de lei) filmului "Maria" al lui Calin Netzer. La randul sau, juriul filmelor studentesti (Dan Chisu - presedinte, Sabina Pop si Alexandra Caraman) a impartit cele 20 de milioane ale premiului intre filmele "18:36" (regia Ionut Giurgiuca) si "Povestea de la scara C" (regia Cristian Nemescu), la care s-a adaugat un premiu al Fundatiei Anonimul (!!!), acordat peliculei "Munceste acum!" (regia Ion Puican).