FOTOLIUL MELOMANULUI - Ursuleasa, un recital de pian si... telemobil

Cea mai frumoasa piesa din recitalul Mihaelei Ursuleasa a fost intrerupta indelung si fara jena de un telemobil "meloman", situat in primele randuri de langa scena. Muzica oprita era sublimul final al

Cea mai frumoasa piesa din recitalul Mihaelei Ursuleasa a fost intrerupta indelung si fara jena de un telemobil "meloman", situat in primele randuri de langa scena. Muzica oprita era sublimul final al "Fanteziei", de Robert Schumann, iar melodia mobilului nu mai putin superba tema a Simfoniei nr. 40 de Mozart. Doar ca... impreuna, nici muzicile, nici sursele sonore nu sunt compatibile. Iata de ce interpreta invitata sa ne incante prin arta ei, in recitalul de la Studioul Radiodifuziunii, a trebuit sa se opreasca din cant. Cu o bunavointa ce a sporit receptivitatea ascultatorilor, Mihaela a reluat totusi finalul intrerupt, conducandu-ne spre zonele mirifice ale visarilor romantice. O asteptasem pe pianista pentru un concert cu Orchestra Nationala Radio, proiect zadarnicit de avataruri "obiective". Am fost rasplatiti cu un recital cu muzica de Brahms, Scriabin si Schumann, redata cu o interesanta maniera ce oglindeste etapa in care se afla actualmente cea care a entuziasmat melomanii nostri, in ipostaza de copil-minune. Acum, la o varsta a tineretii afirmate, Mihaela Ursuleasa devine o muziciana impetuoasa, solida in demersul sau instrumental, sensibila si stapana pe mijloacele unui talent de remarcabila anvergura. Am ascultat-o, analizand pe cat posibil, momentul, ca si optiunile repertoriale. Ca stadiu al implicatiei interpretative, Mihaela Ursuleasa se arata deschisa spre facturi si stiluri diferite, carora le investigheaza relationarea cu propriul talent. Ca selectie muzicala, ea ne indica dorinta de a se cauta in muzicile interpretate, fara a face neaparat concesii formulelor de succes. Prefera uneori - este cazul ciclului brahmsian op. 116 sau al pieselor de Clara Schumann - sa aduca o muzica necunoscuta, testandu-si publicul. Uneori inca, cu impetuozitatea tineretii, propune - ca in Toccata, de Paul Constantinescu - solutii interpretative proprii si..."neconformiste", chiar daca socheaza. Oricum, recitalul ei s-a dovedit o vizita emotionanta si ne-a aratat ca artista nu se lasa inoportunata de asemenea incidente. Speram sa le uite, chiar daca noi vom mai vorbi despre problema respectului fata de arta, posibil de identificat de la detaliu si pana la ansamblul unei civilizatii proeuropene.