FILMELE DIN ORAS

Dincolo de Fereastra secreta Lui Stephen King ii place ideeea scriitorului captiv. Sechestrat de altii, de o admiratore dementa, precum in Misery, sau prizonier al propriilor fantasme. Lui David

Dincolo de Fereastra secreta
Lui Stephen King ii place ideeea scriitorului captiv. Sechestrat de altii, de o admiratore dementa, precum in Misery, sau prizonier al propriilor fantasme. Lui David Koepp ii stau la inima povestile proiectate intr-un spatiu inchis, in care trebuie sa te descurci doar cu cativa pereti, imbibati de groaza ca un burete. El este scenaristul Camerei de refugiu (Panic Room). Lui Johnny Depp ii surad tot mai mult istoriile cu spaime stilizate. Ne lasam prada lor, dar nu atat de mult incat sa uitam mangaierea lui Hitchcock: "Nu este decat un film". El devine, pe zi ce trece, un actor baudelairian. "Uraste miscarea care deplaseaza liniile", nu plange, nu surade. Chipul sau poarta un mister in a carui compozitie intra si putina lene. Nu are deloc chef sa o innobileze. Vezi Piratii din Caraibe, Desperado 2. Cei trei s-au intalnit pentru a deschide Fereastra secreta. Daca marii scriitori nu v-au convins, de-a lungul timpului, cat de pretioase sunt prima si ultima fraza ale unui roman, cat de imperios necesar este sa le lasam sa ne rasune multa vreme in urechi, poate o va face eroul lui Depp, acum. Altfel, exista riscul de a nu intelege rasturnarea din finalul filmului. Dar, daca nu am fost indeajuns de vigilenti si le-am dat drumul sa zboare, tot ne alegem cu ceva. Cu un thriller despre scrisul ca un cosmar, dar unul profitabil. Despre ferestrele secrete, pentru ca si titlul poate fi inselator, daca avem naivitatea sa luam de bun singularul, Secret Window. Un prozator parasit si de inspiratie si de nevasta se trezeste intr-o buna zi, in pragul casei, cu un necunoscut care pretinde, fara sa dea macar buna ziua: "Mi-ai furat povestea". Splendida introducere. "Mi-ai furat povestea", spusa de John Turturro pe tonul potrivit, mai degraba, unei revendicari de genul "mi-ai furat gaina". Taranoiul, pentru ca asta s-ar zice ca este, miroase a lapte dar si a sange. "Omul negru", un fel de Saglieri venit direct de la ferma, nu are nici timp si nici prea mult chef pentru explicatii. Nici nu a socotit ca trebuie sa aduca dovada, nu este treaba lui, acuzatul trebuie sa se descurce, sa-si bata capul, sa probeze contrariul. In ceea ce il priveste, strainul pare gata sa faca moarte de om pentru a-si apara dreptul de proprietate asupra finalului unei scrieri nici macar publicate. Cu tot targul incheiat - un ragaz pentru dovedirea intaietatii - nu are rabdare, trimite mesaje amenintatoare, din ce in ce mai cumplite, trece si la fapte. Prozatorul se trezeste intr-o cursa indracita, contra cronometru, in care totul comploteaza impotriva lui, inclusiv obiectele din jur. Are de-a face cu un psihopat? Intre doua gesturi dementiale, nemernicul ii tranteste o amenintare "literara", sa se stie ca nu este un impostor, ci unul care chiar are de-a face cu scrisul: "Te-as arde ca pe un camp de trestie, cu vant puternic". Frumos, prea frumos pentru a nu intra la banuieli, dar mai bine sa-l lasam pe adevaratul scriitor la masa sa de lucru, asezat in fata unei ferestre filmate de Fred Murphy, inca de la inceput, intr-un somptuos "cadru in cadru", ce se deschide catre alt cadru, in acest film plin de ferestre, de un "dincolo" si inca un "dincolo", ca tot atatea deschideri catre misterul creatiei, dar si tot atatea capcane. "Intoarce-te" - isi spune eroul, aflat la volanul masinii, in scena de inceput. "Nu te intoarce" - ezita el. Jocul comenzilor derutante este declansat din primele clipe. Chiar daca mecanismul nu este original, te prinde in lat.