FILMELE DIN ORAS - Casa Sabiilor zburatoare

In timp ce in China ultimilor ani isi spun tot mai mult cuvantul tineri regizori si scenaristi programatic rupti de vechile coduri culturale, realitatea contemporana fiind terenul de predilectie al

In timp ce in China ultimilor ani isi spun tot mai mult cuvantul tineri regizori si scenaristi programatic rupti de vechile coduri culturale, realitatea contemporana fiind terenul de predilectie al acestor autori inregistrati ca "a sasea generatie", liderul celei de dinainte, ultracunoscutul Zhang Yimou, (Sorgul rosu, Sotii si concubine, A trai) bate drumul istoriei si al genurilor traditionale. I se spune, de pe acum, "imparatul", desi nu are decat 55 de ani, pentru ca statutul ii permite orice acestei foste victime a revolutiei culturale care, o data devenit cineast, avea sa fie coplesit de premiile marilor festivaluri. Ar fi fost greu de inchipuit ca fostul operator (a debutat ca director de imagine al lui Chen Keige) sa ignore traditia wu xia, a luptelor-balet care sfideaza legile gravitatiei. Hero (Eroul) a fost numai inceputul. Iar Tigru si dragon al lui Ang Lee - provocarea, intrecerea doar amanata, nu alungata. Spectatorului nu i se taiase chiar de tot respiratia. Casa sabiilor zburatoare (de ce sabii, cand ceea ce zboara pe ecran sunt pumnale toata ziua ?) desavarseste operatia. Zhang Yimou si-a ales o epoca mai putin frecventata de genul amintit, secolul IX, in care o dinastie candva puternica, Tang, se afla la apus. Cineastul ataca in forta, de la bun inceput, ca si cum ar vrea sa ne obisnuiasca, din capul locului, cu exercitiul extazului. Pentru ca asta va fi tot filmul, de-a lungul caruia pauzele de tras sufletul in fata exploziilor, a orchestrarilor vizuale sunt trecerile de la o dominanta de culoare la alta, de la rosu la albastru, verde si alb, ultimele trei fiind insemne ale dinastiei Tang. Un barbat arunca un bob de fasole pe un tambur, unul dintre multele aranjate intr-un cerc, o dansatoare oarba capteaza ecoul si loveste fara gres locul, cu lungile maneci ale rochiei sale, aripi de matase unduitoare. Scena dureaza patru minute, lungimea nu este resimtita ca atare, pentru ca, dincolo de fascinatia schimbului de replici, se insinueaza banuiala unui inceput de atractie erotica. Nu fara temei. Zhang Yimou - care este si coscenarist - schimba pe parcurs regimul story-ului. Politica, uneltirile, comploturile fac loc unei povesti de dragoste in trei, la mijloc aflandu-se fata captiva, "printesa indepartata" (Zhang Ziyi: Tigru si Dragon, 2046), de care se indragosteste rapitorul, barbatul tocmit, ca intr-un Tristan si Isolda avant la lettre. Nu prea ramane timp pentru dezlegarea enigmei purtate de fiecare personaj, in toata revarsarea de irealitate a unei naturi nascute dupa alte legi decat cele obisnuite. Distanta dintre doua fire de bambus pare calculata, numai buna sa sustina un spagat in aer al luptatorului. Din 1969 incoace, de cand un maestru al genului, King Hu, cucerea Marele premiu al Comisiei tehnice la Cannes, cu Touch of Zen, cineastii chinezi socotesc "batalia in padurea de bambus" mai mult decat o conventie obligatorie. Este un omagiu. Cu cat ne lasam mai mult leganati de iluzia ca oamenii se inalta in vazduh, cu atat mai bine. Eroii lui Zhang Yimou intind coarda. Ei chiar nu ating niciodata pamantul.