Expozitie aniversara - Vasile Parizescu

Vasile Parizescu si-a vernisat marti seara o noua expo- zitie de pictura si desen la Galeria Artelor a Cercului Militar National. La eveniment au fost prezenti numerosi prieteni, critici de arta,

Vasile Parizescu si-a vernisat marti seara o noua expo- zitie de pictura si desen la Galeria Artelor a Cercului Militar National. La eveniment au fost prezenti numerosi prieteni, critici de arta, pictori si alte personalitati ale culturii romanesti. Expozitia a avut loc cu ocazia aniversarii unui eveniment important din viata artistului, implinirea a 80 de ani.
- V-am vazut inconjurat de atata lume. Cum va simtiti cu ocazia acestui vernisaj?
- Sentimentele sunt deosebite. Motivele acestei expozitii sunt cunoscute. Am fost invitat sa o deschid acum si mi-am facut socoteala ca am sa merg la Venetia in toamna. Am cuplat aceasta idee cu faptul ca urma sa implinesc o anumita varsta... de 50 de ani (zambeste).
- Nici mai mult, nici mai putin de 50 de ani.
- Da, nu mai putin de 50 de ani. in nici un caz 80 (zambeste iar). Alt motiv... pentru ca acum 31 de ani am deschis in aceasta sala o expozitie personala, mi-am zis ca dupa trei decenii si ceva merita sa deschid din nou o expozitie aici.
- Exista un "ceva" special in picturile dumneavoastra. Este acolo, nu-i asa?
- Da, este. Toata pictura, uitati-va bine la ea... ai sentimentul ca vezi timpul care se scurge prin ea. Nu este o pictura numai in doua sau trei dimensiuni, este in patru dimensiuni, cuprinde si timpul. Adica este pusa in culoare si facut desenul astfel, e transata asa explozia asta de culori incat simti timpul cum se scurge printre case, printre pomi, printre naturile moarte, printre flori, printre oameni, peste tot, printre ziduri, peste zidurile acestea care ascund atatea vieti. Sacrificiul unora, fericirea altora din acele case, din acei pereti care sunt pictati. Strada aceea de acolo, Neagra, cum i se zice (imi indica un tablou la care tocmai ma oprisem impresionata cu putin timp inainte), imi aminteste de copilarie.
- Este ceva cu totul si cu totul special in florile, peisajele, casele pictate de dumneavoastra. De cate ori ma aflu in fata uneia dintre aceste picturi, mi se intampla ceva foarte bizar.
- Nu numai pictura este deosebita. Dupa ce expui la Tokyo, Osaka, Yokohama, invitat de japonezi, dupa ce expui la Paris, la Viena si expui la marile muzee din tara, iar toata lumea este intr-o deplina apreciere si inchinaciune fata de pictura, nu mai vreau sa fiu modestul de altadata. Am studiat 28 de ani cu pictorul Dumitru Gheata, cu Rudolf Schweitzer Cumpana si cu Gheorghe Vanatoru, si, invatand de la ei, facand si Scoala de Arta, a iesit aceasta pictura. Pictura aceasta este perceputa ca deosebita, sa stiti, si la Paris.
- Puterea sta in culoare mai ales, nu? Sunteti cunoscut in primul rand ca fiind un colorist excelent.
- De la inceput am fost invatat sa lucrez cu culoarea. Gheata avea culoare, Schweitzer avea culoare, Vanatoru la fel, Petrascu, Tonitza in perioada interbelica, Iorgulescu, Ion Teodorescu-Sion, Marcel Iancu, toti au fost plini de o esenta traditionala. N-ati vazut pictura noastra traditionala, oalele noastre, ce frumusete, iile, fotele, fetele de masa sau scoartele romanesti, bucovinene, din Campulung Muscel, din Arges, basarabene? Ce culori, ce splendoare, ce ornamente, ce viata plina de culoare! Poporul nostru s-a nascut in trei culori: rosu, galben si albastru, si noi trebuia sa ne tinem de aceste trei culori.
- Ce combinatie, militar, pictor, scriitor... Cum se impaca toate acestea?
- Foarte bine. Eu deschid sertarul de militar si lucrez ca militar, inchid sertarul de militar, apoi deschid sertarul de pictor si lucrez ca pictor, deschid sertarul de scriitor si lucrez ca scriitor.
- Vorbiti-mi putin despre temele din pictura dumneavoastra.
- Tablourilor mele, flori, naturi moarte, peisaje cu case, cu ape, le dau denumiri curioase, de exemplu, vedeti tabloul acela, cu masa, un raccourci, se numeste "Castronul cu supa"; desi are si o farfurie cu mere si un vas cu flori, un tub, are un castron in fundal pe o fata de masa care pare ca aluneca. Florile acestea albe si rosii de aici se numesc "Flori rosii pe fond rosu".