Expozitia "Exclusii" - fata ascunsa a Bucurestiului interbelic

Poate ca, ati spune, nu este cel mai placut mod de a-ti incheia ziua, sa citesti scrisorile unor sinucigasi sau sa vezi streanguri ori sa auzi povestea unor criminali in serie. Partea interesanta este

Poate ca, ati spune, nu este cel mai placut mod de a-ti incheia ziua, sa citesti scrisorile unor sinucigasi sau sa vezi streanguri ori sa auzi povestea unor criminali in serie. Partea interesanta este insa alta: in fata ta, in expozitia numita "Exclusii. Unele suflete aleg sa traiasca altfel", de la Palatul Sutu, se construieste cu fiecare imagine, cu fiecare obiect, un Bucuresti interbelic mult diferit de acela al Marthei Bibesco ori al lui Mihail Sebastian, un Bucuresti periferic, al mahalalelor, un spatiu al marginalizatilor societatii. Prostituate (poti vedea in expozitie garderobe si truse de toaleta, pistolete de poseta), talhari, ucigasi (ar putea fi socanta si neprevazuta prezenta craniilor a doi banditi celebri odinioara, Marin Batar si "Ogaru"). Doctorul Nicolae Minovici a avut intuitia de a-si concentra atentia asupra unui capitol din viata Bucurestilor dispretuit in genere de istorici, banuind ca acolo, in intunericul din cotloanele ascunse ale strazilor bantuite de boala (sifilis, lepra, tuberculoza - existau reale focare in anumite zone ale Bucurestilor, zone in care domnea mizeria si erau amenintate sa dispara), se afla negativul imaginii Capitalei, cealalta fata reflectata intr-o oglinda sparta si murdara. Sinuciderea sau alcoolismul erau modalitati neortodoxe de eliberare, de evadare pe usa din spate a casei vietii. Am vazut streanguri si alaturi de fiecare dintre ele fotografia sinucigasului. Dar partea cea mai interesanta a fost ca in 1898 putea exista un studiu cum este "Moda tatuajelor in Romania" al lui Nicolae Minovici, tatuajul neavand insa aceeasi valoare pe care o are acum cand nu este decat un moft, o moda pasagera. Esantioanele de piele tatuata spun din nou, dupa atata timp scurs, mici istorii despre familie sau iubiri nefericite. in underground-ul Bucurestilor de odinioara, ritmul intamplarilor obisnuite era unul diferit de cel de astazi (nu ma refer la ce se petrecea, crime, prostitutie existand si acum, ci la cum se desfasura totul de-a lungul unei zile, in aparenta, ca oricare alta). in spectacolul stradal erau prezenti lustragii asezati pe margini in asteptarea clientilor, nenumarate pravalii pitoresti, bodegi, copii care strigau titlurile cele mai importante din ziarele locale, dar si cersetori retrasi ori zgomotosi, prostituate fals-vesele, stridente sau melancolice, la colturi de strada, asteptand sau aflandu-se la brat cu un barbat al carui chip abia se zarea de sub borurile palariei. Iar in spatele zidurilor cenusii, moartea.