Eva Pervolovici, regizor: „Şi bărbaţii pot vibra la filmul meu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Eva Pervolovici descrie, în „Little Red“, autodescoperirea erotică a unei adolescente. Fostă grafferiţă şi scriitoare („Graffiti Files“), Eva Pervolovici a adus cu ea în cinema adrenalina şi nevoia de a face ceva „la limită“. Filmul său a avut premiera la Berlinală.

„Adevărul": Care-i povestea din „Little Red"? Este vorba, în ultimă instanţă, de tine?

Eva Pervolovici: Ideea filmului a pornit de la scenarista mea, Monica Stan. Mi-a descris nişte imagini pe care le avea în minte şi am decis să dezvoltăm împreună. Este povestea unei transformări, a trecerii de la copilărie la adolescenţă. Pe timpul unei nopţi, într-o călătorie fantastică printr-o pădure. Toate filmele au ceva personal în ele, chiar dacă nu autobiografic.

Mai citeşte şi:

TIFF a intrat oficial în lumea bună a festivalurilor

Care sunt sursele de inspiraţie pentru scenariul la „Little Red"? Cât seamănă acesta cu filmele tale precedente?

Ica, personajul meu, poate fi privită ca o Scufiţă Roşie care fuge după Iepurele Nebun şi devine Alice. Titlul nu e Little Red Riding Hood - Scufiţa Roşie, ci Little Red, Mica Roşie. Cu fiecare film pe care-l fac încerc ceva diferit, dar, bineînţeles, se păstrează şi similarităţi de stil. De ­altfel, mare parte din echipa de la „Down the Rabbit..." e aceeaşi cu cea din „Little Red", cum ar fi cei responsabili de decorurile suprarealiste - Maria Pitea şi Ioan Bârlădeanu.

Ai ales în mod deliberat să spui o poveste ­altfel decât se spune de obicei în tânărul cinema românesc? Care sunt cineaştii care te-au inspirat?

Regizorii care mă influenţează sunt foarte variaţi, într-adevăr cei menţionaţi, dar paleta este mult mai largă, de la Gondry la Tsai Ming-liang, de la ­Kaufman la Apichatpong ­Weerasethakul. Într-adevăr, ca stil îmi place să creez o realitate subiectivă, onirică, dar în acelaşi timp ancorată în viaţa de zi cu zi.

Fostă grafferiţă

Eva Pervolovici devine un „star" underground în 2003, când Editura Paralela 45 lansează volumul colectiv „Graffiti Files", coordonat de Eva, care semnează cu pseudonimul Razna. Scurtmetrajele sale de şcoală - „Filmele mele nefăcute" sau „Down the Rabbit Hole" - au fost proiectate la numeroase festivaluri.

"Ica, personajul meu, poate fi privit ca o Scufiţă Roşie care fuge după Iepurele Nebun şi devine Alice."
Eva Pervolovici regizoare

„Nu sunt o feministă"

image
image

Marius Manole este Lupul în „Little Red“ Foto: Ioana Cârlig

Filmul poate fi socotit (pseudo-)autobiografic? Este un „statement" feminin, ţinând cont că-i vorba de „ritul de trecere" al unei fete, al unei pubere?

Nu pot să-l consider un statement feminin, aşa cum nu mă consider un autor feminist. Este o poveste, o trecere, o transformare, şi publicul masculin poate empatiza la fel de bine.

„It's not weird, but rather crazy", spuneai. Ai putea să explici afirmaţia asta, s-o dezvolţi?

În sensul că nu îl consider un film ciudat, ci îndrăzneţ, nu bizar, ci mai degrabă nebunesc.

Cum ai reuşit să lucrezi cu interpreta principală, fetiţa Ruhna Mocanu? Cum v-aţi înţeles la filmări?

Ruhna a fost superbă, nu cred că se poate lucra mai bine decât atât cu un copil, foarte disciplinată, motivată, profesionistă.

Dar cu Vlad Ivanov, interpretul tatălui?

Încă de la bun început a fost un sclipici între el şi Ruhna, am repetat o zi înainte de filmări, pentru ca cei doi ­să-şi stabilească relaţia tată-fiică, şi lucrurile s-au format rapid şi natural.

Cât ţi-au folosit în activitatea ta de cineast experienţele tale artistice anterioare: grafferiţă ca „Razna", textele din volumul „Graffiti Files", lucrările de arte vizuale?

Pentru mine, filmul este o sumă între pasiunile mele anterioare, scrisul şi pictatul pe pereţi, dar de când m-am apucat de făcut film le-am abandonat pe cele dinainte... Bineînţeles că rămâne o influenţă, latentă, undeva, poate libertatea de exprimare şi adrenalina de a face ceva „on the edge".

Cum vrei să arate primul tău lungmetraj, „Ileana"? În ce stadiu te afli cu pre-producţia?

Suntem deja la draftul 3, proiectul a fost selectat în diverse programe de dezvoltare, la Balkan Fund - Thessaloniki Film Festival, la Script & Pitch - Torino Film Lab, la Berlinale şi în Macedonia. De data asta, e o abordare diferită faţă de scurtmetraj, povestea pleacă din fapte reale, o parte din actori vor fi personaje reale. E o poveste personală, realistă, dar cu o abordare subiectivă a realităţii.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite