Eugenio Barba este la Bucureşti

Astăzi, la ora 15.30, va avea loc la sala ArCuB o conferinţă susţinută de celebrul regizor Eugenio Barba, urmată de lansarea cărţii „Casa în flăcări. Despre regie şi dramaturgie", care-i poartă semnătura, publicată la Editura Nemira

Unul dintre cei mai influenţi teoreticieni şi creatori de teatru ai secolului XX, Eugenio Barba, prezent la Bucureşti, va susţine astăzi o conferinţă la Sala ArCuB, urmată de prezentarea spectacolului „Orô De Otelo". Cu acest prilej va avea loc şi lansarea volumului „Casa în flăcări. Despre regie şi dramaturgie", în traducerea Dianei Cozma, publicat în colecţia Yorick a Editurii Nemira. Evenimentul face parte din cadrul Festivalului Internaţional „W. Shakespeare", care se va încheia astăzi la Bucureşti.

Eugenio Barba s-a născut în 1936 în Italia şi a crescut în oraşul Gallipoli. După terminarea studiilor, emigrează în Norvegia unde urmează cursurile Universităţii din Oslo, având diplomă în Istoria literaturii franceze şi norvegiene şi Istoria religiilor.

În 1961 studiază regia la State Theatre School din Varşovia (Polonia), dar pleacă după un an pentru a-l urma pe Jerzy Grotowski. Barba a colaborat cu Grotowski timp de trei ani. Reîntors în Norvegia înfiinţează prima companie privată de teatru din Europa, Odin Teatret. În ultimii 46 de ani Eugenio Barba a regizat 73 de producţii cu Odin Teatret şi cu interculturalul Theatrum Mundi Ensemble. În 1979 Eugenio Barba a fondat ISTA, International School of Theatre Anthropology, inaugurând un nou câmp de studiu: Teatrul Antropologic.

La Editura Nemira, i-a apărut în 2010 cartea „Teatrul: singurătate, meşteşug, revoltă". Volumul „Casa în flăcări. Despre regie lşi dramaturgie" este o „poveste" la persoana I despre viaţă şi teatru: „Am experimentat varii moduri de a mă folosi de iluzii, evitând ca iluziile să se folosească de mine. A face teatru înseamnă a trăi o vrajă, a crea arhipelaguri de insule magice, tragice sau groteşti, oglinzi ale lumii, aşa cum o cunoaştem, sau ale unor lumi diferite de real, ca un delir fantastic. Dar după fiecare vrajă, după fiecare labirint în care nimic nu părea să fie cert, am rupt bagheta magică. Seară de seară, după ultima scenă, m-am întors la Istorie. Am lăsat spectacolul să crească precum un copac sacru şi apoi eu însumi l-am doborât. Uneori, seminţe neştiute cădeau din rămuriş şi se afundau în profunzimile unui spectator unde germinau, lăsându-l mut şi nemişcat."