Eugenio Barba:„Urâtul de azi se vede în artă“

Renumitul regizor italian afirmă că progresul superficial a modificat esteticul şi că a încercat, prin studiu antropologic, să regăsească sensurile originare. „Odă progresului“ şi „Închisoarea de oase“, semnate de Eugenio Barba, au fost unele dintre cele mai importante spectacole din cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu.

În finalul „Odei progresului" l-aţi văzut pe vânătorul care intră pe scenă şi îi împuşcă pe ceilalţi, în afara orbului muzician, ca pe un Dumnezeu care are putere asupra vieţii şi a morţii?

E mult mai simplu decât atât. În spectacol, am dat frâu liber fanteziei şi personajelor ciudate - jumătate oameni, jumătate animale - care se comportă natural. Am pus laolaltă morţi, arlechini, magicieni, femei şi bărbaţi, dar, în ansamblu, noile creaturi se comportă mai bine decât fiinţele omeneşti. În formă de spiriduşi, troli, urşi, stafii sau gnomi, ei aparţin diversităţii, sunt direct sau indirect legaţi de diversitatea din viaţă şi din artă.  Ei vor să fie respectaţi pentru că dau prestigiu lumii noi din care fac parte. Finalul este cu adevărat „optimist" (râde).
De ce, totuşi, această odă a progresului este înecată în moarte?

Viitorul e aşa de sumbru?

Am făcut nişte paralele în spectacol între trecut, prezent şi viitor. Acestea au venit din faptul că am călătorit foarte mult în anii '70 în America de Sud şi am văzut acolo ce înseamnă aşa-numitul progres educaţional şi ce învaţă copiii la şcoală. Satele tradiţionale erau încă de atunci complet schimbate. La fel mi s-a întâmplat când am studiat, în India, „kathakali" (n.r. dans indian clasic, din secolul al XVII-lea, din zona Kerala). Din acest unghi de vedere profesional, am înţeles progresul. Am căutat, prin studiul antropologiei culturale, să mă întorc la sensurile originare, din păcate, pierdute acum.

Semnul lui Iona s-a arătat la Sibiu

Regresul artistic vine şi din faptul că se studiază mai puţin în şcoli?

E adevărat. Artiştii nu mai vor să facă multă vreme ucenicie, aşa cum se făcea odinioară, timp de ani buni, în baletul clasic, ci reduc timpul de repetiţii foarte mult. Studiul la universităţi este total schimbat faţă de cel tradiţional: înainte exista o implicare mult mai profundă a studenţilor, o atitudine mult mai serioasă şi mai riguroasă în studiul individual.

Totuşi, progresul ne face viaţa mai uşoară.

Nu mă refer la eradicarea sărăciei din timpurile moderne, la faptul că progresul şi descoperirile ştiinţifice te ajută să lupţi şi să vindeci malaria, SIDA şi alte boli considerate incurabile. Mă refer la progresul superficial, care a modificat arta. Din păcate, s-a petrecut o schimbare superfluă în artă, care a fost transformată complet în zilele noastre. De cele mai multe ori, regăsim artă adevărată doar în muzee. Uneori avem mult urât în noi, iar acest urât se transferă şi se vede în lucrările de artă create în zilele noastre. Esteticul a căpătat noi dimensiuni şi  înţelesuri.

De ce puneţi atâta accent pe muzică şi pe limbajul nonverbal în spectacolele dvs.?

Paradoxal este că eu nu am ureche muzicală deloc. La 17-18 ani, când am venit în Norvegia, vorbeam numai italiana şi înţelegeam latina şi greaca. Astfel, modul în care oamenii îmi vorbeau, intonaţia lor înseamnau enorm. Făceam eforturi extraordinare să înţeleg, dacă cei din jur erau drăguţi sau ironici, dacă râdeau sau nu de mine pentru că eram italian. Totul era foarte complicat şi, astfel, am devenit foarte atent la limbajul gestual, la mesajele nonverbale, dincolo de cuvintele pe care nu le înţelegeam. Am încercat să mă apropii de norvegieni, ascultându-le muzica. Ulterior, toată această experienţă am folosit-o  în spectacolele mele.

Sunteţi pentru prima dată în România. Ce impresie v-a lăsat Sibiul?

Să cunosc România prin Sibiu este foarte important. La Auschwitz nu e plăcut să mergi, dar acolo începi să vorbeşti cu tine, pentru că locul în care te găseşti capătă o semnificaţie aparte de fiecare dată. Sibiul are adâncime şi substanţă, pot să simt asta când mă uit la clădirile din jur.

Program Festival

Ora 19.00 - Teatrul Naţional  „Radu Stanca", „Pyramus & Thisbe 4 You", regia Alexandru Dabija, Teatrul Odeon din Bucureşti.

Ora 23.00 - Club Zebrano, „20/ 20", regia Gianina Cărbunariu, Studio Yorick.

Sâmbătă

Ora 21.00 - Centrul Cultural Habitus,  „Poveşti de iunie", regia Pippo Delbono, Compania Pippo Delbono.

Duminică

Ora 16.00 - Hala Libra-Balanţa „Femeia care şi-a pierdut jartierele", regia Silviu Purcărete, Teatrul de Comedie din Bucureşti.

Ora 19.00 - Teatrul Naţional  „Radu Stanca", „Herr Paul", regia Radu Afrim, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.

Ora 21.30 - Parcarea Teatrului „Radu Stanca", „Metamorfoze", regia Silviu Purcărete, coproducţie România-Luxemburg.