Etica unui mare chirurg

Exista cateva categorii profesionale in ale caror munca si conduita zilnica ezitarile, indoielile sau erorile sunt interzise: fiind ireversibile. in avangarda acestui esalon format din oameni ca noi

Exista cateva categorii profesionale in ale caror munca si conduita zilnica ezitarile, indoielile sau erorile sunt interzise: fiind ireversibile. in avangarda acestui esalon format din oameni ca noi toti, dar obligati sa fie precisi ca niste roboti si puternici (fizic, mental si afectiv) ca niste semizei, ii descoperim pe medici, in general, si pe chirurgi, in mod special. De cunostintele, vocatia si capacitatile profesionistului cu bisturiul depinde, adesea, intoarcerea unui om de pe drumul mortii; dupa cum, de nepriceperea unui amator se pot lega, in cazurile tragice, mutilari si extinctii absurde. Pe acestea din urma le cunoastem prea bine: mass-media ni le ofera periodic, cu lux de amanunte. Pacat insa ca unor asemenea exemple nu li se contrapun modelele autentice ale meseriei, siluetele luminoase ale unor mari si demni reprezentanti ai disciplinei. Caci, asa cum exista publicisti caragialieni si gazetari adevarati, autori fara pic de talent si scriitori de mare forta, profesori mai slab pregatiti decat elevii lor si pedagogi de vocatie, tot astfel putem observa - cu conditia s-o dorim - ca, in pofida unor medici cu ghilimele, media corpului medical romanesc este ridicata, prin varfurile sale profesionale si umane. Un asemenea exemplu, de mare chirurg si om de o structura morala ireprosabila, este Dan Setlacec. Numele sau, care a facut scoala, il regasim pe coperta unei carti aparute recent: Chirurgul si lumea sa (Editura Albatros, 2004), focalizata, dupa cum se poate vedea, asupra propriului domeniu si a filozofiei ce il guverneaza. Pentru Dan Setlacec, aceasta filozofie e in primul rand o etica, vazuta sub raportul adecvarii la menirea chirurgului si, pe de alta parte, la conditiile specifice, "tehnice", ale exercitarii ei. incercand sa fixeze anumite "trasaturi psihologice" ale chirurgului (si declarand, cu modestia marilor specialisti, ca psihologia nu e domeniul sau de competenta), autorul analizeaza, pe rand, fatetele chirurgiei moderne si liniile de forta ce compun portretul profesionistului cu majuscula. Memoria si vointa, indrazneala si teama, ambitia, orgoliul si vanitatea, altruismul si egoismul, negarea realitatii (care nu este o fuga de responsabilitate ci, dimpotriva, se manifesta atunci cand chirurgul are sentimente deosebite pentru bolnav si a facut tot ce era omeneste posibil pentru salvarea lui), rezistenta si oboseala psihica, alte si alte coordonate psihologic-profesionale sunt parcurse metodic si expuse la fel, cu finete analitica si densitate explicativa. Fiind profan in domeniul medicinei, inteleg mai greu unii termeni de specialitate sau acceptiile date unor cuvinte din vocabularul curent. Dar ceea ce fiecare cititor poate constata - indiferent de treapta instructiei sale - este excelenta acestui Chirurg, deopotriva in planul disciplinei pe care a servit-o si al umanitatii pe care o respira.