De la Eminescu la Eminem

Nu e neaparat o regula psihologica si morala, dar, in mod frecvent, creatorii autentici de literatura scapa intr-un fel sau altul din normele fixate si social acceptate. Daca un critic literar sau un

Nu e neaparat o regula psihologica si morala, dar, in mod frecvent, creatorii autentici de literatura scapa intr-un fel sau altul din normele fixate si social acceptate. Daca un critic literar sau un profesor la catedra trebuie sa impuna si prin seriozitate, cumpanire, calm argumentativ, la un scriitor adevarat, ceva din fantasmele si "nebunia" lui creatoare mai si rabufneste la suprafata manifestarilor curente. Tulburand linistea publica, aruncand macar o samanta de scandal pe terenul literar. Daca am pretinde poetilor sa fie/ sa fi fost, toti, O.K. (cum se zice azi, din unghiul ascutit al corectitudinii politice), am radia din istoria literara capitole intregi, fragmente romantice, simboliste, moderniste si avangardiste. Cam mult(e), pentru a prefera, in locul lor, deplinul consens cultural si marea plictiseala nascuta din el... Important, esential este ca aceste "turbulente" comportamentale sa fie dublate de valoarea propriu-zisa a paginilor scrise. Pe un autor fara pic de talent galagia facuta nu-l ajuta cu nimic; il dezvaluie parca si mai ridicol. in schimb, reactiile si reactiunile scandaloase ale unui poet veritabil sunt semnificative, relevante, intr-o relatie de reciproca definire cu opera. Este si cazul lui Marius Ianus, poet remarcabil si om "imposibil", amintind de tanarul Mircea Dinescu - pentru a nu merge si mai departe, pe axa temporala, pana la tanarul Geo Bogza. Dupa debutul, exploziv, cu Manifest anarhist si alte fracturi, el revine cu un volum "interzis batranilor libidinosi": Ursul din containar - un film cu mine (Ed. Vinea, 2002). Dincolo de tehnica bine pusa la punct a provocarii promotionale, se observa usor dexteritatea autorului "milenarist" in a jongla cu diferite registre si coduri poetice. Arcul sau de cerc e foarte larg: de la imaginile fluide ale lui Eminescu si pana la insurgenta in ritm de hip-hop a unui Eminem. Iata cateva secvente dintr-o splendida elegie (post)moderna, versuri care taie respiratia si fac, practic, inutil comentariul critic: "Mama nu va uita/ niciodata cararea/ spre leaganul in care/ ma vantura/ uitarea/ spre leaganul de piatra/ in care zac,/ zdrobit,/ ca un pitic,/ copilul cel mic,/ jigodia disperata in care/ a sperat mama.// Mama o sa-mi aduca mereu de baut./ Mama o sa ma duca in brate spre sud./ Mama o sa-mi dea mereu/ timp de gandire/ Mama o sa-mi vorbeasca mereu/ in amintire/ Mama o sa fie mereu/ jumatatea buna a sufletului meu//(...) Mama o sa mi se ascunda in vena/ tanara si halucinogena/ Si va pune masinile mortii si femeile/ la dispozitia mea/ Vom trai in centrul lumii, care e durere,/ pe o stea/ Si va pune masinile mortii si femeile/ la dispozitia mea/ Vom trai imbratisati in stomacul lumii,/ in fiere/ Si va pune masinile mortii si femeile/ la dispozitia mea". Cine e capabil sa scrie asemenea versuri uimitoare nu poate fi adus in fata unei instante (oricat de scandaloasa ni s-ar parea atitudinea lui) decat pentru a i se recunoaste exceptionala vocatie.