Adevarul.ro

Adevarul pentru
iPhone, iPad si Android

Elisabeth Leonskaja, pianistă: „Cântatul alături de Richter mă durea fizic“

27 noiembrie 2011, 21:03 |  Autor: Ana-Maria Onisei | 

Cuvinte cheie: Elisabeth Leonskaja, cultura, interviu, pian, Sviatoslav Richter,

Elisabeth Leonskaja a concertat  şi anul trecut la Ateneul Român

Foto: Jean mayerat

Elisabeth Leonskaja a concertat şi anul trecut la Ateneul Român

 

Cunoscuta pianistă, în vârstă de 66 de ani, discipolă a legendarului Sviatoslav Richter, a susţinut ieri-seară un recital pe scena Ateneului Român.

Elisabeth Leonskaja, supranumită „ultima doamnă a şcolii ruse", a cântat pro bono aseară la Ateneul Român, banii de pe bilete fiind donaţi pentru renovarea acoperişului şi interioarelor Muzeelor Minovici. Pianista, care a concertat de-a lungul anilor cu toate marile orchestre ale lumii, a interpretat ultimele trei sonate compuse de Franz Schubert: Sonata nr. 19 în Do minor, Sonata nr. 20 în La major şi Sonata nr. 21 în Si bemol major. Leonskaja a ajuns în România sâmbătă, cu o cursă de Viena, iar interviul a avut loc la mai puţin de o oră de la aterizare.

S-a apropiat de Sviatoslav Richter cu care mai târziu a şi cântat, la scurt timp după ce debutase ca pianistă. După un concert-maraton când a interpretat două sonate de Beethoven şi-apoi Marea Sonată a lui Ceaikovski, Richter i-a spus: „Eşti pe drumul bun!".

„Adevărul": De ce v-aţi dorit să faceţi un gest de caritate pentru România?

Elisabeth Leonskaja: Fiindcă pentru orice lucru frumos e nevoie de un acoperiş. (Râde)

Ați ales pentru recital trei sonate de Schubert care durează fiecare câte 45 de minute, un tur de forță...

Sunt trei comori care se cântă, din păcate, prea rar. Creaţiile unui geniu. Trei piese complet diferite. Prima, Sonata nr. 19 în Do minor, exprimă admiraţia pentru Beethoven, iar celelalte se apropie de Bruckner, din punctul meu de vedere. Partea lentă din Sonata nr. 20 în La major este o chintesenţă a sufletului, în care putem găsi şi urme din Mahler.

Sunteţi recunoscută pentru forţa dumneavoastră, inclusiv fizică, de a interpreta partituri foarte grele. De unde vine această putere?

Din muzica pe care o interpretez. Nu joc fotbal. (Râde)

Aţi început să cântaţi la pian la vârsta de 11 ani. La ce a trebuit să renunţaţi în favoarea studiului?

N-am avut sentimentul c-am pierdut ceva. Mă jucam cu păpuşile, ca toate fetiţele. Aveam prieteni. Poate că alergam pe străzi mai puţin decât ceilalţi copii, dar nu mi-am dat seama.

Care e cel mai important lucu în privinţa repetatului?

Lupta activă cu lenea. Asta nu e numai o revoluţie, e un adevărat război. (Râde)

Ce vă emoţionează cel mai mult când interpretaţi live?

Muzica pe care o interpretez.

Aţi fost apropiată de o legendă a pianului, Sviatoslav Richter. Cum vă amintiţi de momentele petrecute alături de dumnealui?

E foarte greu pentru un om tânăr, cum eram atunci, să stea lângă Richter, darămite să cânte împreună cu el. Cântatul - literalmente - mă durea. Avea o scară a gândirii şi a înţelegerii, o măiestrie absolută care era copleşitoare.

Ce vă apropia de Sviatoslav Richter?

O admiraţie religioasă. De multe ori, nici nu-mi venea să cred că sunt lângă el. Erau nişte sentimente sfinte. Totuşi, el era un om extrem de modest, de simplu şi aşa reuşeam să nu fiu intimidată.

Aţi plecat din Rusia la Viena în 1978.

Da, şi nu există ceva mai rău pentru sufeltul omului decât imigraţia.

Dincolo de durere, aţi trăit plecarea şi ca pe o formă de eliberare?

M-am uitat tot timpul înainte, n-aveam ce să las în urmă.

Astăzi, cum priviţi politica Rusiei, starea ei?

Nu mă interesează politica, ci oamenii. Rusia este o ţară imensă, cu resurse imense şi cu o cultură bogată. Întrebarea e: Ce-or să facă ei cu această cultura?

Aveţi un răspuns la ea?

Am o soră care locuieşte cu mine la Viena şi se uită tot timpul la programele televiziunii ruse. Vede doar rock sau manele. Nu cred că asta e cultură. Deci se impune o altă întrebare: cine o să câştige? Sigur, când călătoresc prin Rusia văd că există insule de cultură care sunt ocrotite cu multă grijă. E un semn bun. Ce se aruncă spre mase poate fi de durată sau nu. Aceste grupuri de oameni care păstrează tradiţia sunt, însă, cu adevărat importante. Dar mai bine v-aş spune un banc despre „noii ruşi" şi starea muzicii clasice: Doi ruşi se întâlnesc la o cafea. Unul povesteşte despre Mozart. Celălalt întreabă: «Cine e, domnule, acest Mozart?» «Cum, nici măcar atâta lucru nu ştii? E cel care-a compus muzica pentru telefoanele noastre."

"Cel mai important lucru în privinţa repetatului e lupta activă cu lenea. Asta nu e numai o revoluţie, e un adevărat război. ''

Introdu codul de mai jos:


* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.



Trimite Anuleaza
TRIMITE
0 comentarii
 
     

    Unde mai putem munci în Europa

    Românii au puţine şanse de a scăpa în 2012 de restricţiile pe care le impun ţările europene cu ...

    Nu lăsaţi infecţia cu HIV să vă schimbe drumul în viaţă!

    34 de milioane de oameni erau seropozitivi anul trecut. Peste 10.000 dintre ei sunt români. Con ...

    Cronică de teatru: Vocea interioară a Oanei Pellea

    Spectacolul „Vocea umană“, în regia Sandei Manu, cu Oana Pellea în rolul principal, este suma m ...

    Un ofiţer de recrutare de la Google dezvăluie care sunt cel mai grave erori pe care le poate face un candidat la interviu

    Michael Junge, ofiţer de recrutare a personalului pentru Google, susţine că cele mai mari greşe ...

    Kate, o prinţesă sub teroare

    Viaţa în Casa Regală nu este doar lapte şi miere, iar Kate începe să afle asta pe pielea ei. Că ...

    George Stanca va relua seria “Parlamentari celebri”

    Publicistul George Stanca a lansat astăzi la standul Editurii Adevărul volumul „Epistolar" ce r ...

    Globul de cristal 2012

    Specialiştii români prezic un an în care criza se va resimţi tot mai puternic, iar tensiunile p ...

    Nu mai bine ne facem land german?

    Politicienii noştri se bălăcesc într-un lighean naţional în timp ce lumea se scufundă. ...

    O selecţie din poemele laureatului Nobel T. S. Eliot, în româneşte

    Volumul „Opere poetice 1909 - 1962", ediţie bilingvă, de T.S.Eliot, apărut la Editura Humanitas ...

    Chitarele sparg ziduri

    Muzicienii lui Pink Floyd ies din carcasa prezentului şi acontează nemurirea. ...


    Adevarul on Facebook

    Constantin Iftime

    Realitatea străzii, uneori, e plină de bătrâni şi de adolescenţi, alteori de oameni fără mulţumire, care vibrează de nevroze. Oamenii au multe libertăţi, dar nu-s fericiţi. Uneori, şi un lucru neînsemnat poate să-i dezechilibreze. Continuare

    Politicienii care este

    Grigore Cartianu

    Acest articol n-ar fi existat dacă urechile autorului său n-ar fi biciuite, seară de seară, de un cuvânt folosit de politicieni precum bisturiul chirurgical de către ţapinari: „datorită“.

    Du-te acasă, bodyguard!

    Petre Barbu

    Şi am uitat, la dracu’!, să mă iubesc şi să-mi iubesc îngerul meu păzitor.     

    Se poartă căpuşele

    Simona Catrina

    Mi-amintesc de un amic bun ca un corn cald, generos şi chitit pe o viaţă onestă, îndrăgostit ghem de o colegă de facultate.

    Papagalul lui Flaubert

    Andrei Craciun

    Am aniversat de curând, în tăcere, fără fast, ba chiar fără niciun martor, un deceniu de când sunt flaubertian.

    Restauraţia

    Liviu Avram

    Cel mai norocos personaj din procesul Trofeul Calităţii este Adrian Năstase.

     
    anuntexpres.ro - widget 5 articole