Electra si muzica ceterasilor maramureseni

Combinatia pare imposibila, iar drumul de la Sofocle si Euripide pana la muzica maramureseana de nestrabatut, dar nu si cand la mijloc e un regizor ca Mihai Maniutiu. La Teatrul de Stat din Oradea,

Combinatia pare imposibila, iar drumul de la Sofocle si Euripide pana la muzica maramureseana de nestrabatut, dar nu si cand la mijloc e un regizor ca Mihai Maniutiu. La Teatrul de Stat din Oradea, acesta a montat Electra, iar premiera de sambata trecuta a ridicat in picioare o sala intreaga, aplauzele parand ca nu se mai sfarsesc. Inainte sa vad spectacolul cu Electra, de la Teatrul de Stat din Oradea, nu stiam nimic despre grupul Iza, dar acum nu-i mai pot uita. Felul in care ei aduc pe scena muzica populara maramureseana ajuta la transferarea miturilor fundamentale continute de text in spatiul romanesc. Intreaga montare insista asupra acestei "mutari", spatiul construit de Mihai Maniutiu si Cristian Rusu fiind cel al unui gheto prezent in orice metropola, un loc in care marginalii unei societati gandesc adesea mai limpede si mai sanatos decat cei care nu dau pe ei nici doi bani. Electra interpretata aici de Mariana Presecan este cu adevarat constiinta unei comunitati, care trebuie sa se curete prin sange pentru a o putea lua de la inceput. Acesta este intelesul pe care il au crimele savarsite de cei doi frati (rolul lui Oreste e interpretat de Marian Ralea), iar razbunarea vine firesc in aceasta ordine. O ordine datand din strabuni, perpetuata si in spatiul romanesc evocat de muzica interpretata live de ceterasi, rapsozi spectaculosi, care participa si ei la actiunea scenica, parte integranta a acesteia. Muzica e mereu acolo pentru a completa un moment sau altul, pentru a intra in dialog cu faptele ce se petrec, cu reactiile si trairile personajelor. Sunt pasiuni aprinse, porniri patimase, reactii elementare, a caror justete e demonstrata pe parcurs. Miturile prind viata in mod neasteptat si se dovedesc foarte aproape de ceea ce traim cu totii astazi, intr-o lume a carei violenta, tinuta ascunsa, rabufneste uneori monstruos. Iata de ce caderea cutitelor are in acest spectacol o frumusete pura, iar felul in care Oreste si Electra impart paine si vin pentru mama lor adultera, pe care au ucis-o, este emotionant. Tensiunea intunecata a piesei isi gaseste un excelent debuseu in muzica luminoasa a grupului Iza, iar spectatorul pleaca din sala eliberat prin catharsis. Curajos in idee si inedit in forma, foarte romanesc intr-un fel, spectacolul Electra pus in scena de Mihai Maniutiu, care a ridicat in picioare spectatorii oradeni, ar fi un succes pe orice meridian al lumii.