EXPOZITIE-EVENIMENT

"Balcicul mirosea a migdali, cafea si baclavale" Isi aminteste Balcica Maciuca, fiica primarului Octavian Mosescu, cel care a "mutat" Coasta de Azur la Marea Neagra - La Muzeul de Arta Constanta, se

"Balcicul mirosea a migdali, cafea si baclavale"
Isi aminteste Balcica Maciuca, fiica primarului Octavian Mosescu, cel care a "mutat" Coasta de Azur la Marea Neagra
- La Muzeul de Arta Constanta, se afla pe simeze peste 300 de tablouri intr-o expozitie dedicata "Balcicului in istoria picturii romanesti". Cum vi se pare initiativa? - Initiativa doamnei directoare Doina Pauleanu de a aduna, pentru prima data, aproape tot din ceea ce a insemnat in istoria picturii romanesti "Scoala de la Balcic" este, cu adevarat, exceptionala. Intr-o lume plina de imprevizibil, in care busola valorilor este adesea dereglata, o asemenea realizare culturala ne sporeste sentimentul de certitudine si demnitate. Recunostinta mea pentru acest dar este cu atat mai mare, cu cat ma vad, ca intr-o mitica intoarcere in timp, inconjurata de locurile si harul oamenilor care mi-au marcat spiritual copilaria. In anii in care incepeam sa cunosc viata, am trait minunea de a intelege frumusetea Balcicului de pe panzele lui Steriadi, Tonitza, Darascu, Vasile Popescu, Lucian Grigorescu, Sirato, Mutzner, Ghiata, Rodica Maniu, Stefan Popescu, Iorgulescu Yor, Theodorescu-Sion, Cecilia Cutescu-Storck, Paul Miracovici, Hrandt Avachian. Toti au facut parte din decorul copilariei mele. Am avut sansa sa-i cunosc, sa-i vad lucrand in fata sevaletelor, ca niste sacerdoti intr-un templu al naturii. Seara se adunau la masa de piatra de pe terasa casei noastre de pe malul marii ori la Cafeneaua lui Mamut, discutand pana in zori, in aburi de cafea, parfum de baclavale si migdali. Steriadi era un boem, cu mult umor. Mucalit, cu nelipsitul lui trabuc, nu contenea cu povestile cu turci si tatari. Lucian Grigorescu purta la gat o basma ca cea a pescarilor si chiar zicea ca pescuieste. Tata i-a facut rost si de o barca, pentru a iesi in larg, dar nu stiu cat prindea, fiindca pana la urma cumpara tot de la Ismail, turcul care vindea peste. Tonitza era mai retras, mai interiorizat. Nu iesea uneori cu saptamanile din atelier, iar cand, destul de rar, reusea sa vanda vreun desen, castigul se varsa in paharele de la Cara Mitti sau Diamandi. "Casa roz" de pe Strada Mare si-a castigat celebritatea prin penelul lui Sirato... - Se spune ca tatal dumneavoastra, primarul Octavian Mosescu, a adus Coasta de Azur la Marea Neagra, Balcicul devenind ceea ce pentru Occident insemna Barbizonul. Mai mult decat atat, pe vremea ministeriatului lui Nicolae Iorga a dat, gratuit, terenuri pictorilor si scriitorilor, a infiintat un ziar, o Universitate libera, visand chiar la o Academie de vara, ca la Valenii de Munte. - Da, el gandea ca omul din fruntea obstii are, in primul rand, menirea de a face ca orasul lui sa renasca spiritual. La serile culturale ale Universitatii libere "Coasta de Argint", create de el, si-au dat intalnire multi dintre marii scriitori, filosofi si oameni de stiinta ai timpului. Acolo a si cunoscut-o tata pe mama, care facuse Conservatorul la Viena, si fusese invitata sa cante in seara in care recitau Vraca si Puiu Iancovescu... La Balcic si-a inceput Ionel Teodoreanu romanul "La Medeleni", Jean Bart a scris aici o parte din "Europolis", Ion Pillat a scris volumul intitulat "Balcic" (ilustrat de sotia lui), Bucuta a scris romanul "Maica Domnului de la Mare", iar Agatha Bacovia, paginile din "Terase albe". Ziarul "Coasta de Argint" avea si editii in bulgara si turca, iar tata scria si el in presa timpului la "Adevarul" si "Dimineata". - Ce ati putut salva cand, la cedarea Cadrilaterului, a trebuit sa parasiti Balcicul? - Doar masa de piatra la care se adunau pictorii si niste vase, tot de piatra. Atat. Aveam pe atunci 10 ani si eu am plecat inainte, cu mama, care era bulgaroaica. Tata a parasit ultimul orasul, dupa ce l-a "predat" oficialilor. Am fost, alaltaieri, pentru cateva ore la Balcic: casa noastra este acum cafenea, dar, in nisa de fier a portii dinspre mare, icoana Fecioarei, pusa acolo de tata, veghea neatinsa.