VIDEO Draga Olteanu Matei:„Sunt o caţă“

Destinatara Premiului Gopo pentru întreaga carieră povesteşte cum a ajuns la comedie şi de ce a ajutat-o în carieră faptul că e „rea de gură“. Actriţa Draga Olteanu Matei spune care îi este mândria ascunsă legată de cărămizi şi  ce are să le reproşeze tinerelor interprete.

„Adevărul": Ce înseamnă pentru dvs. Premiul Gopo pentru întreaga carieră?

Draga Olteanu Matei: Ei, te ia groaza, pe cuvântul meu! Îmi vine să sar într-un picior, nu mai pot de bucurie! Adevărul este că am fost foarte impresionată când mi s-a comunicat. E un premiu la care, sincer, nu visam. Cine putea să mi-l ofere dacă nu colegii mei?

VIDEO Maria Dinulescu:„La Gopo, e mai plăcut să prezinţi“

Favoriţii criticilor la Premiile Gopo

De ce?

Eu cam niciodată nu m-am gândit la premii, dacă Dumnezeu mi le-a dat, m-am bucurat foarte tare de ele. N-am jucat niciodată pentru premii, pentru competiţie, ci pentru că mi-a plăcut şi mi-a dat Dumnezeu talentul, fără falsă modestie. Domnul Gopo a însemnat enorm pentru mine: l-am stimat, l-am iubit, era un monument de cultură, de căldură, de spirit, un om scânteietor. Iar succesele lui mari nu puteau să fie decât o bucurie. Din păcate, eu deja treceam dincoace, înspre partea matură a generaţiei mele. În schimb, aş fi vrut să lucrez cu el când eram mai tânără, dar nu s-a întâmplat. Am jucat însă în „Punguţa cu doi bani" cu Ion Lucian. De altfel, am vrut şi să regizez la un moment dat, când scriam scenariul la „Dumbrava minunată", dar n-a vrut nimeni să îmi dea voie.

Din ce cauză?

Nici astăzi nu ştiu. Am stat de vorbă cu Gopo, care m-a sfătuit, i-am spus cum aş vrea să-l fac, cum aş vrea să arate, i-am pomenit chiar şi de câteva trucaje. Lui i-a plăcut foarte mult. Dar nu de el depindea. Am tot cochetat cu regia, uite, m-aţi stârnit, n-am mai vorbit despre aşa ceva! Am intrat studentă la actorie în 1958. Şef de comisie era regizorul Dinu Negreanu. După ce am dat examenul, m-a întrebat: „Nu vrei să faci regie?". Pe vremea aceea, dacă n-aveai destul talent, îţi propuneau să treci la regie, aşa că am intrat în nişte complexe... Am zis nu şi am reuşit la actorie, culmea! După aceea am fost repartizată la clasa lui Mihai Popescu, cu Amza Pellea şi Sabin Făgărăşanu. Eram 19 studenţi la Cinematografie, că eu am fost cinematografistă de la început! Am cam rămas singura din clasă, acum îmi dau seama. Ei, şi am vrut să-l conving pe Mihai Popescu că sunt actriţă de dramă, aşa era moda pe atunci - să suferi, să-ţi curgă şiroaie de lacrimi... El s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Dumneata ai să joci comedie!". Vaaaai, nu se poate! Acum ştiu foarte bine ce înseamnă să joci dramă, să nu-ţi curgă o lacrimă şi să auzi toată sala cum foşneşte, genţi care se deschid, lume care-şi suflă nasul. Recunosc acum că această comedie mi-a deschis drumul spre inima oamenilor, simt că mă iubesc şi îi iubesc la rândul meu. Asta deşi sunt foarte rea de gură, sunt o caţă, dar şi foarte severă cu mine...

Cum vi se par actorii din tânăra generaţie?

Noi am avut cei mai mari actori din Europa. Afară, mai aveau un Jean Gabin, dar noi am avut toate genurile. Noi suntem apreciaţi şi tot n-am ajuns la măiestria lor. Tinerii actori sunt mulţi şi îndrumaţi greşit. Trebuie să li se spună cât de grea e meseria asta. E strălucitoare, e frumoasă, dacă devii un actor important, ajungi să şi câştigi foarte bine, să joci şi în străinătate. Dar aceştia sunt câţiva. Tinerilor li se spune „Gata, ai intrat, eşti actor!". Nu este aşa. Noi, de pildă, când am dat examen la Institut, am fost 1800, am reuşit 17 şi la sfârşit am rămas patru. La fiecare colocviu, la fiecare examen, cădeai. Până la sfârşitul anului trei nu puteai să visezi că vei fi actor. Ne chemau să jucăm în filme alb-negru, exista un teatru al actorilor de film, era cu totul altceva. Acum, domnişoarele cred că să fii actriţă înseamnă să-ţi arăţi fesele, să-ţi pui silicoanele, să-ţi umfli buzele. Bietele! Pe urmă au de suferit, că nule cheamă nimeni. Nici producţia nu mai e ce-a fost, făceam 25-35 de filme pe an, duduiau podelele de la Buftea şi platourile din ţară. Eu am mândria asta ascunsă, că la Buftea, ca şi la televiziune, am pus cărămizi la propriu. Făceam muncă voluntară şi patriotică, eram veseli şi tineri, căram cu plăcere vată de sticlă, stâlpi de telegraf, cărămizi. Acum, când trec prin studiourile acelea, mă uit cu o plăcere nemaipomenită în jur!

"Ştiu foarte bine ce înseamnă să joci dramă, să nu-ţi curgă o lacrimă şi să auzi toată sala cum foşneşte, genţi care se deschid, lume care-şi suflă nasul."
Draga Olteanu Matei
actriţă

Carieră-maraton

Draga Olteanu Matei (născută în 1933, în Bucureşti) a jucat în 90 de filme, în peste 50 de piese de teatru şi a avut 100 de roluri de televiziune. În teatru, dar şi pe peliculă, rolul care i-a adus celebritatea a fost Coana Chiriţa, în piesele lui Alecsandri sau în adaptările după acestea.

Este cunoscută din filme cu impact la public, ca „Nea Mărin miliardar", „Buletin de Bucureşti", „Toamna bobocilor", „Pistruiatul", „Fraţii Jderi" etc. După ce s-a pensionat de la Naţionalul bucureştean (în 2007), s-a retras la Piatra Neamţ, unde a înfiinţat compania teatrală „Teatrul Vostru".