Domnica Drumea: Crize

Acum e liniste e noapte aici o gheara neagra imi inchide ochii mi-i scoate e noapte acum, mi-e bine dupa o hemoragie de toata frumusetea sint proaspata, baby sint impietrita ma iubesti asa cum

Acum e liniste e noapte aici
o gheara neagra imi inchide ochii mi-i
scoate
e noapte acum, mi-e bine
dupa o hemoragie de toata frumusetea
sint proaspata, baby
sint impietrita
ma iubesti
asa cum stau chircita aici
la poarta clinicii de ginecologie
izbind cu ciocul hohotind
implorind serul vostru fiziologic, mila
imi stringi coapsele, baby
pielea invelita in ciorapi de plasa
hiena noptii ne adulmeca, ne inghite in risul ei infundat
zgiriu cu unghia timpanul delicat al delicatei asistente
si-n tavile cu spirt plutesc tristi embrioni cocosati
te inconjoara zece perechi de picioare
zece perechi de pulpe rosii, baby
zece secretare furibunde cu vulpi in jurul gitului cu
bufnite pe umar
galopind naucite pe o plaja cu hoituri
zece secretare fierbinti raspund la telefon
pentru tine
cu gurile deschise pregatite
cu dintii spalati
zece regine cabrate in fata tejghelei
incordindu-si fesele gifiind
in dimineata de dupa anestezie voi fi
oarba nu voi mai fi
si scoarta zidului si acele ma vor
agata cu furie
ma vor jupui [...]
voci ascutite voci intelepte in urechiuse fine
[...]lasa-ma sa-ti ling ceafa
pantofii de piele elegant lustruiti
ma alinti cu rapoartele tale ordonate despre
conturi publicitate electricitate clienti grasi reincarcare
alimentare autopsie asigurare planificare familiala
postuma
ma tii de mina, iubire
tine-ma strins
pe masa de operatie am ramas numai noi
cu flori carnivore pe piept
cu doctori cintindu-ne la cap
mintile noastre au plecat in pielea goala
scirbite singure
si acum alearga innebunite
zguduite de ris
dupa o limuzina rosie lucioasa -
masina de inchiriat a mortii...
Miros greu de frunze arse
[...]love me hate me, baby
imi musti cu furie sinii
sint iubirea ta moarta intr-un pahar cu vodca
floarea de nicotina
sint desertul rosu in care te scufunzi
copiii timpiti ai tranzitiei vor bani romparkin paranoia
halucinatii
vor pulpe strivite in dimineti de fum
dansul lor murdar
pe acesti nori uriasi de singe...
22 decembrie
ploaia asta
peste copiii murdari de la metrou
te privesc cu ochi aposi de ciine batut
ei n-au inteles niciodata nimic
daca moare tu moare si eu daca ploua tu ploua si eu
bebelusi inveliti in ziare
sorbind aerul prea greu dintre sini
tara de hoti si de curve
tara care-ai spalat veceuri
iubeste-ma
trupuri zvicnind in gropile comune
aici a cazut revolutia rosie
aici oamenii s-au prefacut in noroi
violence made silence
mesaje disperate pe soseaua bucuresti-kosovo
imi citesti poemul care distruge psihic
si in jur copacii incep sa cada
tara cu care-as fi putut imparti
intimitati tampoane roz contraceptive
vorbesti o limba de cadavre
necunoscuti care-au trecut prin bratele mele
fara un cuvint
marsul de protest al amantilor insingerati
dorm pe strazile tale de cenusa
priveam cum cade ploaia
si nu ma-nduram sa cobor
dar pe obrajii mei n-au curs nicicind atitea lacrimi citi stropi
de ploaie tremura pe geam
eu n-am trecut nicicind in mare viteza
pe linga copacii incovoiati ca niste cersetori
asa cum trenul alearga prin ploaie
despicind-o
ochii mei n-au fost reci ca sticla
biciuita de ploaie
parul meu n-a fluturat ud ca snopii putrezi
de la marginea drumului
si totusi si totusi am fost mereu o sperietoare
singura
plouata intr-un lan
cu bratele ciugulite desfacute in laturi
cu ochi mai goi ca
teava pustii
am incercat sa vorbesc dar
n-au iesit decit niste silabe
inabusite
am incercat sa scriu dar
unghiile imi crescusera lungi lungi si
incovoiate
si
zgiriau
am incercat sa pling dar
mi-am simtit
lacrimile grele
sfarimicioase
capacul era din stejar masiv
pamintul
deja
se batatorise