Dimitrie Anghel, poetul damnat ,,al florilor“

Sensibilul scriitor era de o gelozie sălbatică, murind în urma unei tentative de sinucidere după ce-şi împuşcase soţia. „Femeia fatală“, Natalia Negru, a stat la originea morţii a doi importanţi scriitori români: poeţii Şt.O. Iosif şi Dimitrie Anghel, legaţi până la un punct de o frumoasă prietenie.

Autor de extracţie parnasiană şi simbolistă, poet şi prozator înzestrat, cu o voce artistică unică în epocă şi în ansamblul literaturii române, Dimitrie Anghel (1872-1914) era, în acelaşi timp, posesor al unui caracter extraordinar de dificil, trăind momente de gelozie feroce şi de umilinţă erotică extremă. Povara acestei sensibilităţi excesive l-a făcut să distrugă prietenia - foarte fertilă din punct de vedere literar - care-l lega de un alt scriitor talentat, Şt.O. Iosif, şi să devină protagonistul uneia dintre cele mai sordide drame erotice din istoria literaturii române - din cele care fac, în prezent, deliciul cititorilor de tabloide -, istorie de alcov care avea să-i fie fatală, la doar 42 de ani. Anghel a împuş­cat-o pe femeia care-l obseda, pe numele ei Natalia Negru, şi, crezând că a ucis-o, şi-a tras un glonţ în inimă. Se va stinge peste alte două săptămâni, în urma infecţiei rănii pe care singur şi-o provocase. Natalia Negru va supravieţui până în anul 1962, la vârsta de 80 de ani.

Natalia Negru (1882-1962), cu fiica sa, Corina

Un triunghi amoros fatal

Caracterul scriitorului este descris cel mai bine de cuvintele lui G. Călinescu: „Cine priveşte faţa lui Anghel înţelege aceste furori orientale: ochi migdalaţi, blânzi şi fini, însă străvezii, exaltaţi, faţă inverosibil de prelungă, de hidalgo, greco-spaniolă ca fizionomiile fanatice ale lui El Greco. El e de o gelozie arabă şi la simpla impresie că o recenzentă n-a cruţat literatura nevestei aruncă furibund ocara, tot din lumea florilor, «vâzdoagă». Lovea femeia cu o floare. Oricâte vini s-ar pune în sarcina femeii, este vădit că fanaticul erotic ce furase soţia prietenului fără apărare nu era un om comod. O ţinea închisă cu cheia în casă, nu voia să meargă nicăieri, nici să primească pe nimeni; provoca lumea la duel".

Ştefan Octavian Iosif (1875-1913)

Şt.O. Iosif şi Dimitrie Anghel se cunoscuseră şi împrieteniseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Şi-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale şi numeroase traduceri, printre care „Caleidoscopul lui A. Mirea", volum apărut în 1908. Din păcate au iubit aceeaşi femeie, pe poeta şi prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Şt.O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relaţiile dintre soţi se răcesc şi, în 1911, cei doi divorţează.

„Steo a dezamăgit iluziile mele de la început. Întârzia mereu seara, uneori până dimineaţa. Vestimentar era foarte neglijent. Câştiga modest, mult sub nevoile noastre cele mai reduse. Eu trebuia să procur câte un ban, de multe ori cerând tatii, ceea ce îmi era teribil de jenant", avea să mărturisească Natalia peste ani. În schimb, Dimitrie Anghel, spunea ea, era „volubil şi picant, acidulat ca o şampanie". Încet-încet, Anghel se insinuează în viaţa Nataliei, cu care se va căsători în acelaşi an în care ea divorţează de Iosif. Acesta din urmă va muri în spital doi ani mai târziu, la 22 iunie 1913, se pare suferind de „boala lui Eminescu".

Drama de la Tecucel

Căsătoria cu Anghel avea să se transforme într-un coşmar. Scenele de gelozie dintre cei doi erau frecvente. În dimineaţa zilei de 27 octombrie 1914, după o ceartă prelungită o zi şi o noapte, pornită de la un incident minor, Dimitrie Anghel, aflat într-o criză de anxietate extremă, se împuşcă în piept, după ce trăsese un foc care a rănit-o pe Natalia. Drama are loc în locuinţa lor de la Tecucel. Se pare că Dimitrie Anghel a încercat doar s-o sperie pe soţia sa şi a tras spre fereastră.

Glonţul loveşte rama unui pat de fier şi ricoşează în fesa soţiei sale. În ceea ce-l priveşte pe Anghel, acesta nu moare pe loc. După două săptămâni de stat în spital, la Iaşi, îngrijit de fratele său, doctorul Paul Anghel, se stinge din cauza septicemiei, la 13 noiembrie 1914. Fiica Nataliei şi a lui Şt.O. Iosif, Corina, va muri la 11 ani, lovită de o schijă în urma bombardamentului executat de un zeppelin german asupra Bucureştiului, la 13 septembrie 1916. Natalia Negru moare la 2 septembrie 1962, la Tecuci, la aproape 80 de ani.

"Fanaticul erotic ce furase soţia prietenului fără apărare nu era un om comod. O ţinea închisă cu cheia în casă, nu voia să meargă nicăieri, nici să primească pe nimeni; provoca lumea la duel."
G. Călinescu
istoric literar