Dialogand cu Doinas

intr-o literatura ca a noastra, numarand atatea genii neintelese, stalpi lirici de bodega, prozatori incontinenti, pe care numai barierele limbii romane ii opresc de la o cariera internationala,

intr-o literatura ca a noastra, numarand atatea genii neintelese, stalpi lirici de bodega, prozatori incontinenti, pe care numai barierele limbii romane ii opresc de la o cariera internationala, critici urechisti, care scriu despre carti fara sa le citeasca, ori "eseisti" care compun "eseuri" pentru ca le vine mai usor, Stefan Aug. Doinas este unul dintre putinele exemple contrare. Cu o seriozitate si un patos cultural atipice, el s-a construit pe sine, iesind dintr-un creuzet de tinerete (Cercul Literar de la Sibiu, de la al carui Manifest au trecut sase decenii) si ilustrand, punct cu punct, programul formativ al unei grupari ce dorea - ca altadata Junimea - sa schimbe fata culturii romane. Ironia sortii le-a facut cadou, in schimb, regimul comunist, cu puscariile si cenzurile sale, cu presiunile, mai brutale sau mai subtile, exercitate asupra spiritului liber. Chiar si in aceste conditii insa, cu compromisuri si cedari pe care le pot acuza numai cei ce au parcurs epoca respectiva si s-au dovedit, atunci, mai curajosi, Stefan Aug. Doinas a oferit culturii noastre cateva rafturi, rezistente, de Biblioteca. in varii domenii (poezie si eseu, traduceri si proza), marca Doinas inseamna orizont vast si, totodata, o modelare a creatiei in sensul atingerii unor coordonate si valori general-umane. Acest intreg complex cultural dezvoltat si etajat pe o structura clasica se observa pe toata intinderea operei lui Doinas, inclusiv in dialogurile sale, purtate cu intelectuali de statura comparabila. Un volum aparut recent si intitulat Arta dialogului (postfata de Ion Vianu, ed. Fundatia Culturala Secolul 21) il atrage pe cititor catre coaja si miezul unor teme esentiale, dezbatute, de fiecare data, cu finete analitica si calm argumentativ. Fie ca dialogheaza despre "paradisul iresponsabilitatii" (cu Mihai Sora), despre America si imaginile ei (cu Virgil Nemoianu), despre poezie (cu Michel Deguy), despre religie (cu Gianni Vattimo), despre globalizare (cu Solomon Marcus) ori despre... dialog (fireste, cu Al. Paleologu), el isi desfasoara propriul sistem de gandire, de referinte, de repere, pentru a-l intalni, intr-o dorita conjunctie, pe al interlocutorului. Punctele de vedere se suprapun uneori, alteori se distanteaza; dar, de fiecare data, prin etalare si comparare, ajung sa se precizeze mai bine si sa se nuanteze mai fericit. Lectorul iese de doua ori in castig: mai intai, pentru ca unele dintre framantarile si dilemele sale, din intrebarile fara raspuns si problemele ramase in suspensie le gaseste exprimate/ rezolvate aici; apoi, fiindca intelege, pe viu, ce inseamna cu adevarat dialogul, comunicarea, deschiderea catre Celalalt. Si va percepe, cred, si cealalta ironie a sortii, la care a putut asista chiar in aceste zile. La numai doua zile de la incheierea colocviului international Doinas, el a putut afla, de la "rezistentul" Adrian Paunescu (urcat fraudulos si scandalos la tribuna Moralitatii) despre colaborationismul poetului nostru. Istoria se dovedeste, inca o data, vicleana si degrada(n)ta, iar mistretul, ei bine, mistretul a iesit si el din balada, lasandu-si acolo coltii de argint...