VIDEO Deneuve şi Depardieu, împreună la Veneţia

Comedia „Potiche“, a nonconformistului regizor François Ozon, îi distribuie din nou împreună pe cei doi mari actori francezi şi va participa în competiţia Bienalei. Cel mai vechi festival de film din lume, Mostra de la Veneţia, a ajuns anul acesta la cea de-a 67-a ediţie, care se va desfăşura în oraşul din lagună între 1 şi 11 septembrie.

„Recolta" de filme a ediţiei din acest an pare una de excepţie. Printre cele 22 de lungmetraje selecţionate în competiţia oficială a festivalului (toate proiectate în premieră mondială), se află producţii ale unor regizori care sunt deja nişte celebrităţi în lumea filmului de artă, ale căror pelicule sunt aşteptate cu sufletul la gură de amatorii de poveşti alambicate, spuse într-un stil care să-ţi ia răsuflarea şi să-ţi dea sentimentul de „altceva".

Mai citiţi şi:

Pippo Delbono: „Învăţ să mor în fiecare spectacol“

Un exemplu este pelicula de comeback a francezului François Ozon, unul dintre cei mai complecşi cineaşti galici contemporani. Filmul său, comedia „Potiche" (în româneşte „Vază"), îi distribuie din nou împreună pe marii actori Catherine Deneuve şi Gérard Depardieu, la 30 de ani după senzaţionala lor întâlnire din filmul „Ultimul metrou", al lui François Truffaut, premiat atunci cu 10 César-uri, inclusiv pentru cei doi actori principali.

Nonconformist declarat, Ozon şi-a şocat publicul până acum cu filme ca „Sitcom" sau „X2000", l-a intrigat cu „Sub nisip" sau „Piscina", dar şi-a arătat şi talentul pentru comedie în „8 femei", ceea ce are de gând să facă şi în acest film.

Extras din piesa de teatru Potiche care a fost adaptată de Francois Ozon. Jacqueline Maillan joacă în piesă rolul pe care în film îl are Catherine Deneuve

Nume mari în competiţie

Deschiderea oficială va fi dată de filmul lui Darren Aronofsky, „Black Swan", aflat în competiţie, prin care regizorul american revine la Veneţia, după ce, în urmă cu doi ani, a câştigat Leul de Aur cu filmul „Luptătorul", uluitorul comeback al lui Mickey Rourke.

Vor urma, în cele zece zile de festival, cele mai recente producţii ale unor nume de autori-cult pentru lumea filmului de artă, precum ar fi: americanii Sofia Coppola („Somewhere") şi Vincent Gallo („Promises Written In Water"), spaniolul Alex de la Iglesia („Balada Triste De Trompeta"), francezii Abdellatif Kechiche („Vénus Noire"), japonezul Takashi Miike („Jusan-Nin No Shikaku / 13 Assassins"), franco-americanul Julian Schnabel („Miral"), hongkonghezul Tsui Hark („Detective Dee and The Mistery Of Phantom Flame") şi germanul Tom Tykwer („Drei").

Proiecţia lungmetrajului „The Tempest", o adaptare cinematografică a „Furtunei" lui Shakespeare, în regia lui Julie Taymor (autoarea filmului-cult „Frida") şi cu un Prospero feminin interpretat de Helen Mirren, va închide evenimentul.

Tarantino, şef de juriu

Greaua sarcină a diferenţierii celor 22 de producţii revine juriului care anul acesta este prezidat de celebrul cineast Quentin Tarantino. Rămâne de văzut cum se va descurca americanul hrănit cu comicsuri şi cu cinematograf asiatic pe „bătrânul continent".

În 2004, când a fost preşedintele juriului la Festivalul de la Cannes, Tarantino a acordat Palme d'Or-ul unui film documentar, „Fahrenheit 9/11", al compatriotului său Michael Moore, „strict pentru meritele sale artistice", nu pentru latura sa politică anti-Bush. ­Mulţi aşteaptă să vadă ce altă trăsnaie va face la Veneţia „copilul teribil" al cinematografului contemporan.

Colegii lui Tarantino vor fi scenaristul (şi regizorul) mexican Guillermo Arriaga, actriţa lituaniană Ingeborga Dapkunaite, regizorul francez Arnaud Desplechin, compozitorul american Danny Elfman, regizorul şi scenaristul italian ­Luca Guadagnino şi cineastul italian Gabriele Salvatores.

Piţa şi Pintilie, românii premiaţi la Bienală

Manifestarea a fost înfiinţată în 1932 de regimul fascist al lui Mussolini pentru a promova „realizările" cinematografiei desfigurate ideologic a perioadei. Între 1934 şi 1942, trofeul suprem al festivalului s-a numit Cupa Mussolini.

Cupa Mussolini pentru film străin a fost acordată şi unor nume-cheie ale propagandei naziste: marea regizoare Leni Riefenstahl („Olympia", în 1938) şi Veit Harlan, cineastul oficial al celui de-al III-lea Reich, în 1942. De-a lungul timpului, Festivalul de la Veneţia şi-a câştigat renumele de festival pentru elite, deschis cinematografului de artă şi cu o puternică latură estetizantă.

Nu este întâmplător că primul premiu al românilor la Veneţia a fost câştigat, în 1992, de filmul lui Dan Piţa, „Hotel de lux". Pelicula i-a atras pe juraţii festivalului prin aerul său de parabolă a totalitarismului şi studiu al decadenţei. I-a mai urmat, în 1998, un premiu special al juriului acordat filmului „Terminus Paradis", al lui Lucian Pintilie.