Delacroix si forta culorii

Eugene Delacroix (1798-1863) este considerat a fi unul dintre reprezentantii cei mai importanti ai romantismului francez, creator al unor lucrari admirabile cum sunt "La mort de Sardanapale" sau "La

Eugene Delacroix (1798-1863) este considerat a fi unul dintre reprezentantii cei mai importanti ai romantismului francez, creator al unor lucrari admirabile cum sunt "La mort de Sardanapale" sau "La Liberte Guidant le Peuple". Caracteristic picturii sale sunt in primul rand tensiunea si obsesia romantica a mortalitatii omenesti. De exemplu, "Grece mourant sur les ruines de Missolonghi" (1827) comemoreaza infrangerea nationalistilor greci adunati acolo in preajma lordului Byron, Grecia fiind personificata, cum este si Libertatea, ca o femeie tanara cu gesturi imploratoare (gesturile Libertatii fiind, in schimb, energice, de incurajare). in 1832, Delacroix a insotit ambasada la sultanul Marocului, cu acest prilej umpland carnete cu schite, desene surprinzand detalii locale, strangand informatii pentru viitoarele tablouri cu subiecte orientale, introduse atunci de el in arta franceza. Ceea ce nu inseamna ca picturile sale ar descrie fidel obiceiuri orientale, avand in vedere ca insista asupra ideii ca imaginatia este principalul dar al pictorului. De pilda, "Vanatoarea de lei" (1861), o lucrare rubensiana in care apar oameni, cai, animale salbatice, detalii ca turbanele si expresii salbatice, neeuropene, fuzioneaza cu neverosimile culori intr-o originala viziune imaginativa. O alta puternica sursa de inspiratie pentru Delacroix a fost literatura. Personajul Hamlet apare in creatia sa, pentru ca printul Danemarcei era torturat de incertitudini ale existentei. In "Hamlet si Horatio in cimitir", pe figurile subiectilor sunt surprinse umbre ale meditatiei sumbre asupra mortii. Cu toate ca opera lui Delacroix este considerata o mostenire artistica de la Michelangelo si Rubens, in ceea ce priveste culoarea, a fost remarcata si alta influenta, cea a Scolii Venetiene, Delacroix influentandu-i, la randul sau, pe Cezanne si Matisse. In legatura cu semnificatia si esenta culorii, chiar el sublinia ca "munca unui pictor care nu se pricepe la culori este mai degraba legata de lumina decat de pictura." Delacroix duce o viata dubla, aceea petrecuta in saloane, cu doamne elegante si frumoase, cu barbati cultivati ai epocii, aspirand la Academie, si, pe de alta parte, una ascunsa care il caracterizeaza ca fiind un om lipsit de speranta si care nu reuseste sa se elibereze de nelinistile interioare decat in pictura. Pictura expusa la MNAR, "Comedianti sau bufoni arabi" (1848), este una dintre multele creatii care exemplifica talentul lui Delacroix, tipic romantica prin elementele sale de compozitie: cerul rascolit de o furtuna care se apropie amenintatoare, culorile extrem de expresive (rosul puternic care apare intermitent in sumbrul peisajului).