Degradari vizibile ale unora dintre panzele si icoanele pe lemn din expozitia permanenta de Arta Veche Romaneasca

* Cauza principala - un microclimat necorespunzator

Anul trecut, se deschidea, la Muzeul National de Arta al Romaniei, Galeria de Arta Veche Romaneasca. Semnalam de pe atunci anumite minusuri ale acestei expozitii, cum ar fi problemele legate de microclimat. Nu au trecut decat cateva luni si, la picturile pe panza, incep sa apara unele degradari. Astfel de probleme sunt vizibile si la unele icoane pe lemn, pentru care restauratorii au avertizat, inaintea expunerii lor, posibila aparitie a degradarilor declansate de un microclimat necorespunzator. Tot in urma cu un an vorbeam despre spiritul "hei-rup-ist" in care se organizase expozitia. Pana la urma, daca ar fi sa ne gandim ca, in 13 ani, palatul ce gazduieste MNAR a fost refacut si aici au fost inaugurate sali de expunere permanenta, in curand urmand sa fie deschis si Muzeul Colectiilor de Arta, la capitolul "realizari" cantitative stam bine. Dar, daca acestea nu sunt sustinute si de o infrastructura care sa permita obiectelor de patrimoniu sa se pastreze in cele mai bune conditii, in timp, se va dovedi ca totul a fost in zadar. Lipsa de fonduri pare sa fie problema principala, deoarece niciodata nu se pot "acoperi" toate nevoile, de la cele mai bune materiale pentru restauratori, pana la amenajarea unor depozite performante, de exemplu. Despre toate acestea ne-a vorbit Mihaela Nacu, expert in pictura pe lemn si specialist in restaurare pictura pe panza. - Care credeti ca sunt cauzele principale ale degradarilor panzelor din Expozitia de Arta Veche Romaneasca? Este vorba de calitatea restaurarii sau de conditiile de microclimat? - Specialistii din toate sectiile MNAR sunt printre cei mai buni din tara. Studiul permanent, cercetarea si pasiunea enorma pentru obiectele de arta sunt prioritati in activitatea lor, gandindu-ne la salariul pe care il primesc. In ultimii ani, s-au restaurat sute de obiecte de arta, muzeul continuandu-si activitatea de organizare de expozitii in tara si strainatate, in timp ce palatul se reconstruia. Pentru ca restaurarea - activitatea complexa, de mare responsabilitate in perspectiva istorica - sa fie una reusita este nevoie de timp si de suport financiar. Nu poti lucra competent fara a avea aparatura necesara conservarii, cercetarii si refacerii obiectului de arta, iar pentru acestea este nevoie de foarte multi bani. Deocamdata, insa, muzeul nu are o centrala termica proprie. (In iarna trecuta, intr-o vizita oarecare la MNAR, am vazut supraveghetoarele din sali inlemnite de frig, pentru ca, dupa cateva zile, temperatura sa fie normala, astfel de variatii fiind inadmisibile, n.n.). Asa ca, degeaba se restaureaza bine daca obiectul, odata ajuns in sala de expozitie, trebuie sa "indure" un microclimat ce nu ii este deloc benefic. Ca sa nu mai spunem ca anumite lucrari, foarte valoroase, dar si foarte sensibile, nici nu ar trebui sa ramana permanent in expozitie. Este de ajuns sa fie amintite in catalog si apoi sa fie duse in depozit, pentru a fi conservate. Din pacate, acest lucru nu este posibil, deoarece MNAR nu are suficienti bani pentru a reface performant si depozitele. - Care este pozitia specialistlior restauratori si conservatori, in aceste conditii? - Din nefericire, lipsurile de ordin finaciar nu afecteaza doar operele de patrimoniu, ci si pe cei care se ocupa de ele, deoarece, in ultimii ani, specialisti conservatori sau restauratori au plecat de la muzeu tocmai din cauza lipsei suportului financiar, ce i-a pus in imposibilitatea de a-si indeplini responsabilitatile. O alta problema ar fi numarul mare de lucrari si timpul scurt impus resaturarii. Pana la urma, fara protejarea obiectului de arta dupa interventie, durabilitatea operatiilor este periclitata.