Daţi o şansă cinematografelor!

Este strigătul disperat al sindicatelor din cinematografie, nemulţumite că Ministerul Culturii şi Cultelor vrea să transfere sălile de cinema autorităţilor locale. Oamenii de film se tem că

Este strigătul disperat al sindicatelor din cinematografie, nemulţumite că Ministerul Culturii şi Cultelor vrea să transfere sălile de cinema autorităţilor locale. Oamenii de film se tem că cinematografele româneşti vor avea de suferit.

În paginile de anchetă ale suplimentului "Adevărul literar şi artistic", am arătat că primarii nu sunt încântaţi să susţină doar proiecţia de film.

Dacă viceprimarul Severinului, Constantin Gherghe, vrea să învie "mortul" şi să redea circuitului public singurul cinema din oraş, "Porţile de Fier", primarul din Constanţa nici nu se gândeşte să investească "doar ca să se dea filme cu Stallone".

Se pare că autorităţile locale nu sunt deloc impresionate de succesele peste hotare ale regizorilor români, începând de la Cristi Puiu încoace, ca să nu mai vorbim de cel mai recent al lui Cristian Mungiu, mai aproape ca niciodată de Oscar.

Mungiu este asaltat de propuneri şi dă cel puţin 20 de interviuri pe zi la Los Angeles, iar la noi, primarii se gândesc cum să pună mai repede mâna pe sălile de cinema (cele care nu au fost transformate în cazinouri, cluburi de striptease, baruri, discoteci sau supermarketuri) că "apoi vedem noi ce vom face cu ele".

Aceştia se bat cu pumnii în piept că le vor păstra destinaţia culturală, dar "să nu ni se impună să păstrăm obiectul de activitate" (n.r. adică de cinema). Afirmaţia îi aparţine primarului din Piteşti, Tudor Pendiuc.
"Salvaţi cinematografele româneşti!", am intitulat ancheta noastră, pentru că oamenii au nevoie de un loc unde ştiu că se pot duce să vadă doar film, şi nu un soi de Casă de Cultură a Sindicatelor, unde se întâmplă de toate şi nimic.

Cum e de altfel şi Casa de Cultură "Ion Dulămiţă" din Petroşani, care serveşte mai multor activităţi, mai mult sau mai puţin culturale: biliard, fitness sau cabinet psihologic.

Polonia alocă 20 milioane de euro pentru film

Germania, Polonia sau Austria au demonstrat că investiţia într-o sală de cinema modernă nu e o afacere proastă, iar astăzi filmul lor este susţinut de stat cu peste 20 milioane de euro. Or, dacă nu va exista o sală de cinema, unde să fie proiectat doar film (nu o dată să expună nu ştiu ce pictor, alteori să aibă loc cine ştie ce dezbatere obscură), atunci Centrul Naţional al Cinematografiei în ce să investească?

Cristian Mungiu spune că deseori e întrebat în străinătate: "De ce mai faceţi film, dacă nu sunt săli de cinema sau spectatori?" Răspunsul nu vine sau e ocolit. Iar Mungiu se încăpăţânează să facă film la el în ţară, deşi a primit zeci de oferte de la americani. Asta ar trebui să dea de gândit celor care au urechi să audă şi, mai ales, să priceapă că acum e vremea filmului românesc.

Citiţi ancheta din "Adevărul literar şi artistic" aici .