Dansul digital - o noua frontiera a avangardei

* - promotor, compozitorul si dirijorul Dinu Ghezzo, de la New York University. * Cu o echipa americana de profesionisti, Ghezzo l-a adus pe litoral pe "tracul Aeneas" intr-o calatorie electronica

- Prin "Calatoriile lui Aeneas", prezentate in premiera romaneasca la Constanta, fortati inca o frontiera artistica. Sperati sa figurati astfel "o paradigma a viitorului"? In ce fel? - Este pentru noi a VI-a editie internationala a "Calatoriilor lui Aeneas". Inainte, am fost in Polonia, la Academia de Muzica din Cracovia, apoi in Germania, la Berlin, in Coreea si Japonia s.a.m.d. Dar, pentru mine, editia de la Constanta este cea mai importanta. In viziunea mea, acest universal Aeneas este dobrogean. Dupa legendele grecesti, el a fost trac. Dar tracii au trait si pe aici. Este o "extindere logica a legendei, asa cum apare ea in poemul scris de fiica-mea - si pe care se bazeaza productia noastra. N-as fi putut face insa acest spectacol fara Tom Beyer, un mare specialist in tehnologie, directorul studiourilor electronice ale Universitatii din New York, fara Lisa Naugle - care si-a terminat doctoratul cu noi si a determinat o adevarata revolutie prin crearea primului departament din SUA care promoveaza dansul digital (tehnologii care creeaza senzori pe mana sau pe picior, intr-un spatiu electronic), folosirea camerei digitale in dans (imagine peste imagine: dansatorii sunt "capturati" prinsi in timp ce se misca). Este o tehnologie noua, in care utilizam computere, tot ce este avangardist in electronica, de fapt. Colegul meu Ronald Mazurek, implicat in proiect, este un alt "vrajitor" al muzicii electronice, folosind corul, orchestra si muzica electronica, incorporate intr-un tot. Ne intereseaza de altfel tot ce creeaza imaginatia tinerilor compozitori din Coreea, Japonia, Spania, Germania. Tineretul ne inspira si ne da aceasta putere de extindere. Iar Teatrul de Balet Oleg Danovski din Constanta are un manager si o trupa extraordinara, deschise - lucru rar - la toate marile provocari culturale. Este o companie de tip occidental, nu numai de dans, ci prin aceasta mare deschidere la nou, multimedia. Suntem in acelasi timp foarte bucurosi sa colaboram, din nou, si cu Opera tomitana. S-a lucrat pe branci, pana pe la ora 2 noaptea. Dar asa vom duce Constanta - locurile mele natale, de fapt - in centrul New York-ului, de unde venim (universitatea noastra este chiar langa Washington Square, unde si avem tot felul de activitati). - Ati plecat in America acum 35 de ani si ati revenit in tara, prima oara, in 1991. Ce s-a schimbat, in opinia dv., de atunci si pana acum? - In 1991 vechiul sistem murise, dar structurile vechi continuau sa existe. A fost un moment deosebit pentru mine: am vazut atunci, ca intreaga planeta, un popor-erou, prin felul in care a supravietuit clipelor de istorie crancena prin care Romania a trecut. Nici polonezii, nici est-germanii n-au trecut prin asa ceva. Astazi, toata lumea se plange, dar schimbarile din tara sunt evidente si revenirea Romaniei in lumea civilizata este categorica. Bine este ca, deocamdata, cultura, arta, mai sunt subventionate. Guvernul roman face un efort pentru a pastra un buget de cultura si educatie. Ceea ce noi, in SUA, nu avem. Acolo, orice companie artistica depinde doar 5 la suta de contributie statala. Restul de 95 la suta vine din sectorul privat. Si in Romania va trebui ca aceia ce s-au privatizat sa sponsorizeze substantial cultura, arta. In urmatorii 4-5 ani cred ca vor fi schimbari radicale in modul de functionare a culturii aici, in tara. - Dupa filmele americane difuzate la noi, ne intrebam unde si cum se face marea arta? - Societatea americana nu este aceea din filmele comerciale, cultivate de oportunistii zilei, interesati doar sa-si vanda repede marfa subculturala. In 1991 am fost socat vazand la Bucuresti cozi la filme pornografice, care in SUA sunt foarte strict controlate. Minoritatea asta de violenta si sexualitate din SUA n-ar exista daca n-ar avea inca piata de desfacere aici si aiurea. Dar va veni curand si sentimentul de respingere, pe care americanii il au deja.