VIDEO Dacre Stoker, scriitor: „Bram Stoker nu l-a ucis pe contele Dracula“

După 112 ani de la apariţia legendarului roman „Dracula“, stră-strănepotul lui Bram Stoker duce mai departe mitul, într-o carte disponibilă acum şi în România. Editura Humanitas Fiction publică „Dracula, mortul viu“. Autorii romanului care continuă celebra poveste sunt Dacre Stoker, stră-strănepotul lui Bram Stoker, şi Ian Holt.

În interviul acordat în exclusivitate ziarului „Adevărul", Dacre Stoker vorbeşte despre carte şi despre rolul mitului Dracula în cultura populară.

Mai citiţi şi:

Băsescu despre brandul de ţară: În Carpaţi s-a plămădit această naţiune, "Dracula" nu funcţionează

„Adevărul": Cum v-aţi hotărât să scrieţi un roman care să continue celebrul „Dracula" al lui Bram Stoker?

Dacre Stoker: A fost ideea lui Ian Holt, care m-a contactat în 2003, propunându-mi să facem o continuare care să fie sprijinită de familia lui Bram Stoker. El scrisese un scenariu pentru o carte care s-a bucurat de mare popularitate, „In Search of Dracula" („În căutarea lui Dracula"), scopul fiind să clarifice adevărata identitate a Prinţului Dracula pentru cultura populară. Ian s-a tot gândit la această idee ani întregi, până când s-a ivit ocazia s-o pună în aplicare. Când mi-a făcut propunerea, mi s-a părut că se leagă, deşi la început am fost puţin sceptic. Am dorit să scriem o carte care să le dea cititorilor ocazia să se întoarcă în timp, să revină la romanul care a stârnit entuziasmul pe care îl stârneşte şi azi literatura cu vampiri.

Mai trezeşte mitul Dracula interesul cititorilor?

Părerea mea este că literatura cu vampiri, care este un gen aparte, va fi întotdeauna interesantă pentru cultura populară. Motivele sunt multiple: dorinţa de evadare în vremuri grele din punct de vedere economic, atracţia pe care o exercită, în toate epocile, teme ca spaima şi sexualitatea şi, bineînţeles, curiozitatea continuă faţă de o temă ca nemurirea, care continuă să intrige cititorii. Mitul rezistă şi astăzi pentru că vampirii înşişi au o forţă uimitoare de a-şi schimba înfăţişarea şi de a se adapta la un anumit mediu pentru a supravieţui.

Sunt întruchiparea animalului de pradă darwinian! În ultimii 112 ani, aceste creaturi au trecut prin diverse reconfigurări datorită ingeniozităţii scriitorilor şi a regizorilor, într-o gamă foarte variată de genuri. În Saga „Amurg", vampirii sunt adolescenţi frământaţi. „True Blood" (serialul american bazat pe romanele lui Charlaine Harris - n.red.) îi victimizează. În romanul „Let the Right One In" (al scriitorului suedez John Ajvide Lindqvist - n.red.) găsim un vampir întrupat într-un copilaş. Toate aceste abordări sunt conforme aceloraşi reguli de bază, cele pe care le asociem cu vampirii de un secol. Romanul „Dracula, mortul viu" readuce cititorul în lumea poveştii din „Dracula" lui Bram Stoker, însă prin intermediul unui stil mai modern.

Şi astfel mitul stimulează imaginaţia aşa cum o făcea acum un secol?

De vreme ce imaginaţia nu are limită şi scriitorii şi regizorii găsesc noi modalităţi de a folosi vampirii în poveşti şi în filme, cititorii şi spectatorii nu se plictisesc.

Care a fost cea mai mare dificultate în privinţa scrierii romanului?

Împreună cu Ian, am împărţit intriga în patru fire, ca să putem urma acele linii ale poveştii pe care le-am inventat noi. După aceea ne-a luat mult să reîmpletim firele, a fost complicat, căci am urmărit să îngreunăm misiunea cititorului, astfel încât să nu simtă că povestea are doi autori.

Sunteţi mulţumit de ce a ieşit?

Impresia mea este că am scris o poveste bună şi sunt foarte mulţumit de produsul finit. Romanul are multă acţiune, fiind plin de elemente de romance şi horror. Va începe un capitol nou în cultura populară.

Aţi putea schiţa un portret al stră-străbunicului dvs. în câteva cuvinte?

Citez un pasaj din necrologul publicat în „New York Times" la 23 aprilie 1912, un portret foarte bun: „Era neobosit şi niciodată nu se lăsa pradă deznădejdii. Ţinea minte chipurile şi numele tuturor oamenilor pe care-i cunoştea sau, atunci când le uita, era atât de iscusit, încât dădea impresia că le ştie. În străfundul firii lui, se simţea o urmă de misticism celtic. Aşa se face că, deşi bizare, poveştile lui nu erau de mare calitate din punct de vedere literar. Să nu uităm că romanul «Dracula» a câştigat popularitate după moartea autorului. De fapt, el a scris încă 20 de cărţi. Pe-atunci cel mai cunoscut roman al lui era «Amintiri personale despre Sir Henry Irving», marele actor specializat în teatrul lui Shakespeare, care i-a fost şef şi prieten apropiat vreme de 27 de ani."

Romanul va avea o viaţă la fel de lungă ca „Dracula"?

Nu-mi dau seama dacă peste 100 de ani va fi la fel de popular ca „Dracula". Îi las pe cititori să hotărască.

Primit cu entuziasm

Romanul „Dracula, mortul viu" a apărut în septembrie 2009 în Statele Unite şi a fost primit cu entuziasm. „US Today" aprecia că şi neiniţiaţii care abia descoperă mitul lui Dracula, şi fanii cărţii lui Bram Stoker vor aprecia continuarea scrisă la mai mult de un secol de la publicarea legendarului roman. Şi „Library Journal" a elogiat „povestea care te hipnotizează", astfel încât să vrei să nu se termine.

Prinţul sângeros îşi spune povestea

Cum a decurs şi cât a durat documentarea?

Mi s-a părut interesant să continuăm povestea lui Bram Stoker, cu personajele care au supravieţuit vânătorii lui Dracula din 1897. De fapt, numai după ce am văzut celălalt deznodământ al poveştii, cel din manuscrisul original al romanului „Dracula", m-am convins că avem un argument foarte puternic. Bram Stoker nu l-a ucis pe contele Dracula la sfârşitul romanului. La „Dracula, mortul viu" am lucrat cinci ani. Am avut noroc, am putut coopta un cercetător. Alexander Galant ne-a adus fotografii şi hărţi ale Londrei şi ale Parisului din 1912, ceea ce ne-a fost de mare ajutor. Am ajuns la un grad mai mare de autenticitate în desfăşurarea acţiunii.

Aţi vizitat Transilvania?

Eu nu, dar Ian a petrecut o săptămână în Transilvania în 1997. A fost în toate spaţiile istorice care au legătură cu Vlad Dracul, precum şi în zonele turistice.

Romanul are la bază notiţele în care Bram Stoker a schiţat idei despre personaje şi intrigă. Aţi vrut să rămâneţi în limitele acestui univers?

Da. Şi să continuăm povestea lui Dracula. Am intenţionat să descopăr personaje şi aspecte ale intrigii născocite de Bram însuşi, aspecte care s-au pierdut în procesul de editare a romanului său. Am vrut ca cititorii să se întoarcă la personajele iniţiale, la povestea originară, cea căreia i se datorează în bună măsură interesul de
care se bucură acum literatura cu vampiri.

I-aţi conferit elemente de noutate protagonistului?

Noutatea pe care o aduce romanul nostru este combinaţia pe care am făcut-o, aceea dintre contele Dracula, personajul inventat de Bram, şi datele personajului istoric, Vlad Dracul. Contele Dracula este o prezenţă puternică, bine conturată, în romanul lui Bram, numai că se configurează mai mult din ce spun personajele principale despre el. În „Dracula, mortul viu", Prinţul Dracula are ocazia să-şi spună propria lui variantă a poveştii, devenind un personaj cu adevărat multidimensional.

Ultima şansă e cu noroc

„«Dracula» era ultima şansă a lui Bram Stoker. O ultimă şansă de a face dovada că este scriitor; o ultimă şansă de a-şi trăi visul; o ultimă şansă de a-şi păstra secretul. Acum, când fiul lui se făcuse mare şi please în lume, pe Stoker nu-l mai aştepta nimic acasă. (...) Bram aspirase întotdeauna la statutul de autor. Ca să-şi onoreze părinţii şi să fie credincios lui însuşi, studiase Dreptul în tinereţe, dar nu se oprise niciodată din scris. Sperase ca profesorii să-i recunoască talentul. Aşa putea să-şi convingă părinţii să-i îngăduie o schimbare de vocaţie.

Din nefericire, nu a fost să fie aşa, pentru că fusese eclipsat de prietenul şi colegul lui, Oscar Wilde." (fragment din „Dracula, mortul viu", care va apărea în traducerea lui Carmen Săndulescu)