Cutremur la Teatrul Act

Nici ca exista loc mai potrivit pentru a trai un cutremur decat o sala de teatru. Locul in care, prin definitie, ar trebui sa aiba loc mici (sau mari) cutremure de constiinta, care sa duca la

Nici ca exista loc mai potrivit pentru a trai un cutremur decat o sala de teatru. Locul in care, prin definitie, ar trebui sa aiba loc mici (sau mari) cutremure de constiinta, care sa duca la transformarea noastra in oameni mai buni. Nu e mai putin adevarat ca poti face asemenea reflectii numai dupa ce a trecut destul de mult timp de la evenimentul propriu-zis, fiindca pe loc nu-ti sta mintea la asa ceva. Miercuri spre joi noaptea, putin dupa 11.30, spectatorii aflati in sala Teatrului Act - la subsolul unei cladiri de pe Calea Victoriei, zona nu tocmai consolidata - au inghetat pentru cateva secunde simtind ca cineva sau ceva intervenea in spectacol cu un fel de "efect special" care nu-si avea rostul. Zgomotul reflectoarelor prinse de tavan care scartaiau si zguduirea resimtita mai ales de cei aflati pe gradenele inalte a durat doar cateva secunde, timp in care actorii Vlad Zamfirescu si Serban Pavlu, aflati in scena intr-un moment destul de tensionat al spectacolului, si-au oprit replicile, dar nu s-au miscat din loc. Peste alte cateva zeci de secunde, dominate de o senzatie acuta de suspendare a timpului, publicul a iesit din tacere prin aplauze, declansate ca la un semn, iar actorii au inteles ca reprezentatia trebuie continuata. Ceea ce s-a si intamplat imediat, spectacolul desfasurandu-se pana la final fara alte evenimente. De altfel, ar fi fost si pacat sa se intrerupa, fiindca era vorba despre o intalnire teatrala depasind media spectacologica de la noi, pe buna dreptate inclusa in programul Festivalului National de Teatru, aflat in desfasurare la Bucuresti. O intalnire intre regizorul Vlad Massaci si patru lideri ai generatiei de tineri actori: Andreea Bibiri, Mihaela Sarbu, Vlad Zamfirescu si Serban Pavlu (foto), care au construit, plecand de la un excelent text al dramaturgului american Neil La Bute, Forma lucrurilor, o demonstratie moderna despre riscurile incercarii de a transforma fiinte apropiate, fiinte iubite, dar si despre granitele fragile dintre arta si viata. La finalul spectacolului, pe strazile unui oras aproape adormit, se aflau deopotriva oameni iesiti in graba, cu pijamalele pe ei, din cauza sperieturii, dar si oameni bucurosi ca asistasera la un spectacol ce-i invatase cate ceva despre ei insisi. Doua motive pentru ca noaptea trecuta sa nu fie una obisnuita.