"Curiozitatea i-a adus pe oamenii de teatru austrieci la Bucuresti"

Timp de o saptamana, la Bucuresti s-a desfasurat un eveniment care a avut ca scop apropierea oamenilor de cultura din Romania si Austria, prin intermediul teatrului, vehicolul cel mai dinamic ce s-ar

Timp de o saptamana, la Bucuresti s-a desfasurat un eveniment care a avut ca scop apropierea oamenilor de cultura din Romania si Austria, prin intermediul teatrului, vehicolul cel mai dinamic ce s-ar fi putut gasi. Au fost programate productii cu piese ale unor autori austrieci montate in Bucuresti si in tara, dar au fost organizate si dezbateri menite sa ajute la cunoasterea reciproca, prin abordarea unor teme de interes general, precum Teatrul - expresie a politicului, Metamorfoza emotiei in dramaturgia austriaca a secolului XX, Poezia realului imediat si Despre arta traducerii. Au fost prezenti jurnalisti, dar si oameni de teatru, cu totii atrasi de curiozitatea de a cunoaste un spatiu cultural putin explorat pana acum de austrieci. Despre ceea ce au in comun si ceea ce desparte teatrul romanesc de cel austriac am stat de vorba cu regizorul Tino Geirun, directorul Teatrului Pygmalion din Viena, initiator al intalnirii, la organizarea careia au mai participat Ambasada Austriei din Romania, Wiener Bezirksfestwochen si Ministerul Culturii si Cultelor. - Cunoasteti destul de bine si teatrul romanesc, si pe cel austriac. Care sunt diferentele majore pe care le-ati sesizat in ultimii ani, cand ati reinceput colaborarea cu oamenii de teatru romani, prin intermediul Teatrului Nottara? - Ceea ce ma doare este ca o traditie de cercetare teatrala nu mai este continuata in teatrul romanesc. Eu am fost elevul lui David Esrig si am trait din plin acel moment esential pentru istoria teatrului romanesc, moment marcat de generatia lui. Sunt oameni care inca se preocupa de asta, dar foarte multi sunt orbiti de efecte superficiale. Cand intru intr-un teatru romanesc si vad ca lumea este extaziata cand vede zapada curgand din tavan intr-un spectacol, ma doare, pur si simplu. Pentru ca eu am invatat ceva din teatrul romanesc, nu e posibil sa se mai practice acum crearea de imagini prin aceasta insiruire de efecte facile. Este ceea ce dupa revolutie a fost numit "spectacol de export". Eu vin si spun ca, in spatiul german cel putin, asta n-a mers niciodata, este o eroare ca s-a vehiculat acest lucru. Din pacate, in spatiul german, teatrul romanesc nu are o cronica buna. De altfel, interesul pentru regizorii din fostul lagar socialist a scazut. Este esential in acest moment sa se faca eforturi pentru ca imaginea romanilor, asociati cu vesnicii aurolaci, sa fie schimbata prin cultura. Acesta a fost scopul acestei saptamani. - Care au fost argumentele cu care ati convins partea austriaca sa colaboreze la realizarea acestei Saptamani a Teatrului Austriac la Bucuresti? - In primul rand curiozitatea, trebuie spus deschis, nu e un lucru de rusine. Este un teritoriu absolut necunoscut pentru ei, o pata alba pe harta teatrului european. Cred ca asemenea intalniri sunt esentiale pentru cunoasterea reciproca si nu exclud o posibila viitoare manifestare dedicata dramaturgiei romanesti care sa aiba loc la Viena. Intentiile bune nu sunt suficiente, e nevoie de pasi concreti. Eu am fost suprins cand am ajuns la Viena, venind dintr-un spatiu teatral cu mare traditie, sa vad ca vienezii nu cunosc acest teatru. Si nu s-au schimbat multe de atunci. - Care a fost impresia lasata de spectacolele vazute la Bucuresti invitatilor austrieci? - Foarte buna. Mai ales ca ei neintelegand textul, care era spus in romaneste, au urmarit cu mare atentie propunerea regizorala. Vienezii au un adevarat cult pentru text, sunt spectatori care urmaresc reprezentatiile cu textul in mana. Aici s-a creat o curiozitate pentru mijloacele teatrale folosite, pentru actori si decoruri. Iar impresia generala este una favorabila. Asa cum se intampla si atunci cand Teatrul Pygmalion, pe care il conduc, programeaza spectacole invitate din Romania, jucate cu succes. Daca la inceput erau in sala numai romani, acum o buna parte din spectatori sunt austrieci, ceea ce conteaza foarte mult.