"Cultura unei tari nu se reduce la literatura"

Basarab Nicolescu, fizician-teoretician la Centrul National de Cercetare Stiintifica, Laboratorul de Fizica Nucleara al Universitatii "Marie Curie" din Paris, plecat din tara in 1968, este la originea

Basarab Nicolescu, fizician-teoretician la Centrul National de Cercetare Stiintifica, Laboratorul de Fizica Nucleara al Universitatii "Marie Curie" din Paris, plecat din tara in 1968, este la originea unuia dintre cele mai importante evenimente editoriale legate de Romania petrecute in strainatate in ultimii ani. In colectia pe care o coordoneaza la editura franceza Oxus, "Les Roumains de Paris", au aparut pana acum cateva monografii dedicate unor personalitati ale culturii franceze, nascute in Romania: Cioran, Eliade, Gherasim Luca, Victor Brauner etc., readucand in atentia francezilor dimensiunea romaneasca a operei si vietii lor. Aflat in vizita in Romania, unde si-a prezentat colectia, Basarab Nicolescu a avut amabilitatea sa ne acorde un interviu.
- Care credeti ca sunt cauzele esecului majoritatii tentativelor romanesti de a ne promova cultural in strainatate?
- Cred ca avem mai multe defecte nationale. In primul rand este faptul de a crede ca o publicitate oarecare, in Paris Match de exemplu, poate avea un oarecare impact. Nu are. O carte de genul acesta poate avea un efect mult mai mare decat o pagina de publicitate, care costa cat publicarea unei carti. Un alt defect pe care l-am observat cand se publica aceste volume pentru strainatate este ignorarea mecanismelor de editare si difuzare a cartilor. O carte fara distributie nu exista. Deci nu este suficient sa publici o carte in limba straina, ea trebuie si difuzata. Poti sa o oferi gratuit daca vrei, dar nu poti s-o oferi la milioane de oameni. Ideea care mi se pare importanta este intelegerea faptului ca reteaua de distributie, care in Franta este extrem de elaborata, are o importanta capitala. De aceea e important ca un editor francez a publicat cartile din colectia "Les Roumains de Paris", caci el este integrat in circuitul de distributie. A treia tara care este foarte veche - si aici poate sochez anumite persoane din tara - tine de ideea reducerii culturii unei tari la literatura. Aceasta mi se pare ideea unei tari subdezvoltate. Din pacate, foarte multe generatii au sustinut aceasta idee care mie mi se pare foarte pernicioasa. Un om de stiinta de exemplu, care are o mare creatie, este integrat in cultura romana tot atat cat este integrat un mare scriitor. Acest reductionism l-am trait pe pielea mea in mediile exilului romanesc, care se concentra pe literatura. In momentul in care am transformat cenaclul de la Neuilly intr-un sistem mult mai deschis in care veneau si oameni de stiinta sa se exprime, veneau si ingineri si medici, a fost o mare tulburare, caci in opinia unora cultura se reduce la literatura. Sunt oameni de stiinta precum Alexandru Proca. Nu stiu cat este cunoscut Proca in tara, dar in Franta el a creat scoala nucleara franceza. El a fost in epoca de nastere a mecanicii cuantice chiar mai mult decat Luis de Broglie, care reducea totul la propriile sale idei. Proca a introdus in Franta, inainte de cel de-al doilea razboi mondial, manualele de mecanica cuantica, a adus fizicieni cuantici in Franta. Ma refer la exemple de genul asta. Un pictor ca Brauner este mai important ca un mare scriitor. Este o idee foarte perversa, si spun bine perversa, pe care treptat intelectualii ar trebui sa o analizeze si sa o purifice, intelegand ca nu pot reduce cultura la literatura. Deseori auzi de subventii pentru o oarecare revistuta, care se publica in strainatate si care nu ajunge decat la 100 de cititori, printre care si prieteni. In astfel de reviste cativa scriitori isi fac placere impreuna sa publice operele lor. Din cultura, astazi mai ales, nu poti sa elimini un informatician. Daca ai spune asta in mediul exilului din Paris si chiar in tara, ar fi fost o explozie. Asta mi se pare foarte important: ideea multidimensionalitatii culturii, mai ales in zilele noastre. In perspectiva integrarii in Europa, daca exista o bogatie a Romaniei, o miza pe care o poate aduce, atunci aceea este bogatia sa culturala si spirituala, dar care nu este una exclusiv literara.
(Textul integral in Adevarul Literar si Artistic)