Cronica tv - Tichia de margaritar

Trec stoluri-stoluri candidatii la Primaria Capitalei pe la toate posturile de televiziune si inca nu avem, cat de cat, o imagine a binefacerilor ce ne asteapta, ca locuitori ai primului oras al

Trec stoluri-stoluri candidatii la Primaria Capitalei pe la toate posturile de televiziune si inca nu avem, cat de cat, o imagine a binefacerilor ce ne asteapta, ca locuitori ai primului oras al tarii. Daca vrem sa ramanem cu picioarele pe pamant, adica pe asfaltul iesit din iarna ca dintr-un razboi. Altfel, daca ne arde sa ne distram sau sa visam la o urbe futurista, avem materie prima din plin. Seara de seara. Nu prea stiu unii nici macar cate suflete vietuiesc sub cerul Bucurestiului respirand aerul lui poluat, cate autobuze ne fac viata amara si ne aduc injuratura pe buze zi de zi, dar vor sa ne pricopseasca cu o pista pentru un raliu de formula 1, care sa dea roata cladirii Parlamentului. S-ar desavarsi, astfel, vreo inchipuire pe care Ceausescu nu a avut, probabil, vreme sa o duca la capat. S-ar intari legaturile dintre alesi si popor sau, poate, cine stie, FMI-ul s-ar convinge ca avem o economie pe roti, nu pe janta. Un altul se gandeste, in primul rand, la un spatiu de promenada, tot prin zona susamintita, mai ceva decat Champs Elysees, din cate am priceput. Daca s-ar reactiva fantanile care dorm linistite, daca s-ar pune la punct si un sistem de iluminare, nu ne-ar ramane decat sa ne imaginam ca suntem chiar la Versailles. Ne-ar putea uita Dumnezeu pe alei, fara sa ne mai bata grija statului la cozi pe la ghiseele publice, pentru te miri ce treburi. Dar sa nu fim prea carcotasi. Nu va fi musai sa ne deplasam in alte sectoare pentru a trai ceasuri de jubilatie. Am avea la dispozitie ore frumoase si cascand ochii pe la casele din cartierul nostru. Un candidat vrea sa ne seduca desfasurand un plan global de vopsire a tuturor fatadelor in culori pastelate. Astfel, contrastul dintre aceasta mareata realizare si hidosenia tristei mosteniri a santierelor lasate de izbeliste, cu gaurile ferestrelor cascate ca niste gavane ale unor cranii abandonate, ar fi si mai puternic. In sfarsit, un politician mai pragmatic se gandeste ca nu ne-ar strica noua, oameni ai unei societati tot mai computerizate, un Parc al Tehnicii. Sa mai lasam natura si "visaraia", cum ar zice neamtul, si sa bagam la cap. Vorba lui Vanghelie care, intr-un moment pe care il socotesc clou-ul acestui show preelectoral, il intreba pe Videanu, dupa ce ii explicase pe indelete, metodic si pe limba lui, trei puncte ale unui raspuns: "Ati inteles, domnule?" Mare este gradina candidatilor dar, cel putin in aparitiile televizate, ii uneste ceva: obsesia tichiei de margaritar.