Cronica tv - Piersic presedinte

Aproape sase ore (vineri si sambata), Florin Piersic ne-a tinut de vorba, ne-a povestit cate in luna si in stele caci avea ce: o cariera cu adevarat impresionanta in cinema si in teatru, un statut de

Aproape sase ore (vineri si sambata), Florin Piersic ne-a tinut de vorba, ne-a povestit cate in luna si in stele caci avea ce: o cariera cu adevarat impresionanta in cinema si in teatru, un statut de vedeta cucerit in vremuri in care cuvantul circula intr-un soi de ilegalitate si un dar al "vrajelii" verbale de te intrebi cum de s-a cuibarit el intr-un ardelean. Daca te intalnesti cu Florin intr-o gara si-l intrebi de sanatate, risti sa pierzi trenul, pentru ca el nu a ajuns decat pe la mijlocul nu stiu carei istorii cu o capra sau o domnisoara, nu are importanta. Are vorba lunga si lacrima usoara, are haz, dar si rasfat, de aceea trebuie strunit, pentru a nu o lua razna. Cand am auzit de gigantismul proiectului Geniali al Antenei 1, al carui deschizator de drumuri era anuntat Florin Piersic, m-am intrebat de ce era nevoie sa se importe inca una dintre genialele idei ale domnului Valeriu Lazarov. Cu atatea filme, spectacole, intamplari, bancuri, deraieri, neveste, iubite etc, oricine putea sa o scoata la capat, sa monteze de ici un fragment, de colo altul, sa-i aduca partenerii pe platou si pe vedetele postului in randul intai, ca intr-o sarbatoare - sau parada - de familie mediatica. Nu trebuie sa fii un as al genului pentru a monta, bunaoara, scenele de sarut din filmele invitatului, pe melodia Besame mucho (Hai lelito-n deal la vie mergea tot atat de bine) sau sa scalzi finalul in ritmurile Fetite dulci din Bucuresti, ca si cum acolo s-ar afla cheia trecerii prin viata si profesie a vedetei noastre. Dupa cum banuiesc ca Ana Szeles ar fi facut deplasarea "surpriza-surpriza" din Ungaria si de dragul nostru, al publicului care a aplaudat-o candva, nu numai la insistentele aceluiasi domn Lazarov. Daca portia de originalitate, de creativitate a realizatorului a fost secventa intrebarilor-incuietoare "de pe strada", adresate de anonimi, dar, mai ales, de anonime interesate de filosofia de budoar si de performantele erotice ale starului, cred ca acesta din urma se putea lipsi de schepsisul atat de ticluit al mesajelor trecatoarelor, de ai fi zis ca fac parte, toate, dintr-un club al privitoarelor pe gaura cheii. Autorii maratonului au plecat la drum convinsi ca numele lui Florin Piersic se lasa atat de mult stors, ca actorul insusi nu opune nici o rezistenta, ba se si induioseaza pana la lacrimi, incat in cazanul show-ului au fost aruncate, fara alegere, evocari de la turnaje, glume care faceau cu ochiul, poezii maiakovskiene cu un cuvintel modificat dintr-un elan patriotic, o avalansa de declaratii de dragoste culminand cu concluzia cuiva care a pus capac nenumaratelor imagini ale celui omagiat: "Ar fi bun de presedinte pentru ca rade ca Iliescu si plange ca Basescu". Noua ce ne ramane, sa radem sau sa plangem?