"Critica literara nu e o forma de autoexprimare"

Vineri seara, peste 30 de studenti romani au avut ocazia sa dialogheze cu David Lodge, unul dintre cei mai populari romancieri si critici literari britanici ai momentului. Intalnirea, organizata de

Vineri seara, peste 30 de studenti romani au avut ocazia sa dialogheze cu David Lodge, unul dintre cei mai populari romancieri si critici literari britanici ai momentului. Intalnirea, organizata de British Council, nu a fost insa prilejuita de o vizita a scriitorului in Romania, ci s-a desfasurat virtual prin intermediul unei videoconferinte. Cunoscut mai ales prin romanele reunite in "trilogia universitara" ("Schimb de dame", "Ce mica e lumea!" si "Meserie!"), traduse in peste 20 de limbi, Lodge s-a remarcat, in special, drept un "cronicar" al moravurilor lumii academice contemporane. De cele mai multe ori insa, romanele sale depasesc statutul de simpla satira, cititorul atent putand regasi ilustrari, dar si savuroase parodieri ale unor idei si teze din teoria si critica literara. In limba romana s-au tradus pana acum opt dintre romanele sale, Editura Polirom dedicandu-i o intreaga colectie. Data fiind popularitatea scriitorului in randul publicului roman, curiozitatea studentilor a fost pe masura, vizand atat activitatea de prozator, cat si cea de critic. Intrebarilor tinerilor, cativa dintre ei avandu-l pe Lodge drept subiect de cercetare academica, autorul britanic le-a raspuns cu rabdare si deseori cu umor. "Proza mea s-a schimbat de-a lungul anilor. La inceput, era inspirata de literatura realista a anilor 50, de acei "angry young men" care scriau satiric despre viata de zi cu zi a britanicilor. Ei au deschis, intr-un fel, piata literara pentru oameni ca mine, eu fiind primul din familia mea cu studii superioare. Am scris deci, la inceput, despre viata din suburbii, filtrata prin experienta mea de catolic si influentat fiind de un alt scriitor catolic, Graham Greene. Apoi am descoperit comedia. Malcolm Bradbury, coleg la Birmingham University si apoi prieten foarte bun, m-a eliberat de realism si m-a calauzit spre o scriitura polifonica, precum cea din "Muzeul Britanic s-a darimat" - un roman despre roman si cea mai de succes carte a mea de pana atunci. "Meserie!", "Vesti din paradis", "Terapia" marcheaza implicarea in chestiuni mai serioase, de religie si sociologie, sunt romane de idei, la care am muncit mult sa le fac credibile", a spus scriitorul. Vorbind despe extrema diversitate a literaturii britanice postbelice si despre dificultatea de a se plasa, ca scriitor, intr-un anume punct al acestui peisaj, Lodge a surprins si cateva trasaturi comune prozei contemporane: "Fictiunea britanica postbelica e mult mai preocupata sa comunice cu publicul, spre deosebire de atitudinea intransigenta a marilor modernisti, ca James Joyce si Virginia Wolf. Exista acum o piata a fictiunii, iar scriitorii sunt interesati sa spuna povesti, ceea ce nu era cazul inainte, pentru ca nimeni nu citeste "Ulise" sau "Spre far" pentru intriga". Declarandu-se adeptul cuplului de eroi (un el si o ea), Lodge a vorbit si despre "criza personajelor" in romanul contemporan: "Avem de-a face cu o restringere a lumii fictionale, atat din punctul de vedere al personajelor, cat si al viziunii. in fond, singura persoana care stie ce gandesc sunt eu. A pretinde altceva ar putea parea excesiv. Daca adaugi perspectivei unui personaj alta, care dintre ele detine adevarul? Azi, autorul nu mai are competenta morala sa creeze mai multe personaje, mai multe perspective." Provocat de intrebarile celor prezenti, Lodge a insistat sa situeze critica literara in randul instrumentelor si nu al genurilor literare: "Critica trebuie sa aiba un element literar in ea - de pilda, un anumit suspans intre problema ridicata la inceput si dezlegarea ei pe parcurs, trebuie sa fie lizibila, dar si fidela materialului la care se refera. Este un discurs controlat, disciplinat. Daca este privita ca orice forma de literatura, exista riscul pierderii responsabilitatii acestui demers. Este periculos sa-i inveti pe studenti ca demersul critic este doar o modalitate de a se exprima pe sine".