Cristian Popescu - autor si personaj

Cu un Caiet de citire si de caligrafie a fost initiata, de curand, la Editura Vinea, publicarea scrierilor lui Cristian Popescu necuprinse pana acum in volum. Este vorba de "singurul dintre

Cu un Caiet de citire si de caligrafie a fost initiata, de curand, la Editura Vinea, publicarea scrierilor lui Cristian Popescu necuprinse pana acum in volum. Este vorba de "singurul dintre numeroasele caiete... despre care putem afima, fara dubii, ca se poate bucura de statutul de opera incheiata" (Scurta postfata lamuritoare). Textele din Caiet...nu sunt inedite, ele fiind publicate, in timp, in revistele Adevarul literar si artistic si Luceafarul. Scrierile lui Cristian Popescu capteaza, in modul exact al marii poezii, vocile realului in care ne trezim in fiecare dimineata. Nu in sensul ca ele ar fi chiar realitatea, desigur. Dar sentimentul este ca nu e nici o diferenta. Ele, chiar obosite, repetitive, neslefuite nu ne pot lasa indiferenti. Caiet de citire si de caligrafie este un jurnal in masura in care toata literatura autorului nu este altceva: spatiul de hartie in care Cristian Popescu se bucura si sufera. De-adevaratelea, pentru ca intre autor si personajul sau identitatile sunt periculos de confundabile. "Un jurnal de o factura insolita tine Cristian Popescu in Arta Popescu - cartea insasi fiind de fapt abia un segment sau o mostra din ceea ce autorul viseaza sa fie opera lui capitala: un Jurnal cotidian si liturgic, in acelasi timp sacru si profan, banal si esential pe aceeasi pagina", scria C. Stanescu intr-o cronica la volumul din 1994. Fiind o constructie unitara in sensul ca spiritul autorului este prezent in fiecare pagina, Caietul... este altfel o alcatuire destul de eterogena; intalnim aici poeme, fragmente de jurnal propriu-zis, ciorne, reflectii despre arta, eseuri mistice, amintiri, schite dupa realitate, fise de lectura etc. De fapt, in scrisul lui Cristian Popescu nu se poate identifica un gen anume, granitele dintre diversele genuri fiind foarte vagi. Si lipsite, in fond, de importanta. Noul volum completeaza in nuante si detalii ceea ce fusese mobilat in scrierile anterioare. Piesele de mobilier sunt usor de recunoscut. Ele nu prolifereaza, inventarul de obsesii ramanand acelasi, ci sunt, ca sa zic asa, relustruite, cate un desen inainte doar ghicit iesind astfel la iveala. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)