"Credintele si ritualurile nu dispar nici la a cincea, a sasea generatie"

Exista arte mai discrete, care nu sar in ochi, dar sunt la fel de importante ca toate celelalte, se fac cu aceleasi eforturi, ba uneori chiar cu mai multa munca, iar valoarea rezultatelor este adesea

Exista arte mai discrete, care nu sar in ochi, dar sunt la fel de importante ca toate celelalte, se fac cu aceleasi eforturi, ba uneori chiar cu mai multa munca, iar valoarea rezultatelor este adesea ignorata de marele public. Cel putin la noi.
Muzica de teatru este una dintre acestea. Sigur, e vorba de muzica pur si simplu, compusa si orchestrata cu mijloace similare oricarui alt tip de muzica, dar are particularitati si conditionari. Pentru excelenta in muzica de scena, Iosif Hertea, reputat folclorist, a fost premiat anul acesta in cadrul Galei UNITER de la inceputul acestei saptamani.
- De ce muzica de teatru? Aduce aceasta creatie in anonimat satisfactii destule? Nu e mai eficient sa inregistrezi CD-uri si sa dai concerte? De unde aceasta putere de a sta in umbra?
- Pot sa dau un singur raspuns pentru toate aceste intrebari: eu nu am avut de gand sa compun muzica de scena. Atunci cand am terminat Conservatorul, stiind ca nu poti trai din a compune muzica, mi-am gasit un loc de munca si am ales folclorul, avusesem noroc de profesori buni si imi placea foarte mult. Norocul meu a fost ca au apelat la mine niste studenti la teatru, in calitate de folclorist, pentru a le gasi texte si muzica. Asa am pasit, discret, in teatru si asta a facut ca acest domeniu sa ramana pentru mine pana astazi un hobby, o ocupatie de placere. Daca ar fi fost o profesiune, nu era scutita de toate neplacerile, asa ca ma bucura faptul ca teatrul a ramas pentru mine o pasiune. Colaborarea cu regizorii de teatru e imprevizibila, uneori mai rara decat mi-as dori eu.
- Ce face Iosif Hertea in restul timpului, dat fiind ca teatrul e o ocupatie "de timp liber"?
- Pot spune ca am avut noroc si cu existenta mea de toate zilele. Alegandu-mi folclorul, am descoperit un domeniu fascinant. Si acum sunt sub aceeasi impresie ca am intalnit o minune. Ca angajat decenii de-a randul la Institutul de Folclor, pot spune ca folclorul nu este cel pe care lumea il asimileaza cu aceasta denumire - nu este ceea ce vedem la televizor sau auzim la posturile de radio, nu trebuie confundat cu "vedetele" folclorului sau cu "folclorul de consum", fiindca s-ar putea numi asa. Dincolo de acest "folclor de divertisment" exista o intreaga lume, o civilizatie, un univers, care este si al tarii acesteia, dar si al umanitatii in general. Nu poate fi decat fascinant, fiindca in el descoperi motivatiile de comportament ale unei populatii, descoperi calitati pe care altfel aceasta populatie nu le arata, sau chiar le arata stramb. Sa va dau un exemplu: se poate spune, parafrazandu-l pe Alecsandri, care spunea ca "romanul s-a nascut poet", "romanul s-a nascut muzician", asta e o mostenire genetica, ce vine de la cultura taraneasca. A fost o revelatie pentru mine sa vad cum oamenii din mediul rural trateaza dintotdeauna acest domeniu al muzicii asa cum astazi psihopedagogii judeca rolul acesteia in dezvoltarea fiintei umane. Taranii au un program in acest sens. Am studiat atent acest lucru, prin anchete stiintifice serioase. Ei fac jucarii sonore pentru copii, prin care ii familiarizeaza cu uneltele, cu ocupatiile, cu mijloacele de asigurare a existentei unui taran, dar si cu aspectele culturale ale acestei existente. Ii cultiva copilului doua abilitati importante - aceea de a dansa si aceea de a canta. De a putea sa cante cantecele ceremoniale si ritualice. Este obligatoriu, fiindca cine nu poate dansa, fie ca e fata sau fecior, este marginalizat automat, nu e socotit un om intreg, ceea ce poate deveni o tragedie pentru un individ din acest mediu. Exista si o toleranta in aceasta privinta, fiindca nu toti oamenii sunt la fel de daruiti, dar si aceasta foarte inteligenta, parca ar fi construita de psihologi: dat fiind ca melodiile, colindele, sunt complicate si nu pot fi interpretate de toata lumea, parametrul esential este ritmul, care e mai accesibil unei mase mai mari decat intonatia melodica. Cei fara ureche muzicala sunt asezati in fruntea grupului, iar ceilalti mai la coada, mentin ritmul.
- In cate locuri din tara s-au mentinut aceste obiceiuri integral, mai pot fi studiate undeva?
- Lucrurile nu stau chiar asa de tragic, precum o prezinta chiar folcloristii. A devenit un fel de cliseu, un stereotip de rationament sa spui "folclorul dispare". Nu este chiar asa, fiindca cel putin partea aceasta de ritual, ceea ce ne intereseaza pe noi, ca oameni de cultura - poezia rituala, cantecele, credintele - acestea nu dispar asa usor. Chiar si cand se schimba viata omului ele au o remanenta importanta. Sunt oameni care s-au mutat la oras si chiar si la a doua generatie mai pastreaza practicarea unor credinte, legate de nastere sau de inmormantare. La ele nu se renunta nici la a cincea, a sasea generatie, chiar daca se pastreaza sub forme mai diluate.
- Este un fenomen reversibil, dat fiind ca exista o tendinta de intoarcere la vetrele parasite?
- Acesta e un fenomen utopic, exprimat deja de sociologi, in legatura cu societatea viitorului. Ei au spus ca societatea noastra a degenerat din cauza dezvoltarii excesive a tehnologiei, care, pe langa alte neajunsuri, distruge si natura. Intoarcerea la tehnologiile primitive a fost considerata o solutie, pentru reducerea poluarii si refacerea resurselor naturale. Reintoarcerea la culturile traditionale, s-a spus, ar reechilibra societatea din punct de vedere social si psihologic. Azi din aceasta utopie atat a mai ramas - recomandarea, sub semnul comercialului, a turismului rural, care este un fel de tratament, o "psihoterapie turistica". Reiese de la multi oameni ca se simt foarte bine la tara, se limpezesc, scapa de tensiunea si stresul orasului. Au impresia, si asa si este, ca aerul curat reface organismul, iar linistea si zgomotele din natura contribuie la instalarea unui ritm diferit. Temperamentul taranului, de altfel, este altul decat al oraseanului. Altfel comunica, altfel se comporta, e vorba de un alt tip de intelegere a lumii.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)