Cosmonauţii lui Radu Afrim

Radu Afrim, cel mai incomod tânăr regizor din ultimii ani, şi-a prezentat, sâmbătă, la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, noul spectacol, care pune sub lupă singurătatea şi înstrăinarea. „Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică“ vorbeşte despre dramele comunicării.

Radu Afrim a intrat în „cosmos", imediat după zona fragilă din „Miriam W.", spectacol al Teatrului „Toma Caragiu" din Ploieşti, care devoala amintiri dureroase despre Holocaust. Într-un interviu care va apărea mâine, în „Adevărul literar şi artistic", regizorul vorbeşte despre reglajele fine din spectacolul său şi despre nevoia de schimbare a registrului tematic.

Citiţi şi:

Cele mai tari premiere teatrale ale toamnei

Textul lui David Greig poate duce cu gândul la filmele misterioase ale lui David Lynch, populate de personaje stranii, în care firul narativ este rupt de secvenţe suprarealiste. Radu Afrim mărturiseşte că i-ar fi plăcut ca spectacolul său să dureze şapte ore, pentru că avut multe idei împreună cu echipa sa, din care fac parte actori ai teatrului, studenţi la Actorie (clasa Miklós Bács), scenografa Adriana Grand şi artistul video István Szakáts.

Doi cosmonauţi ruşi sunt trimişi în spaţiu în timpul Războiului Rece şi uitaţi acolo, după destrămarea Uniunii Sovietice. Sistemele de comunicaţie de pe capsula lor sunt deteriorate şi nicio legătură cu Pământul nu mai este posibilă.

Unul dintre ei rămâne fără speranţă, tot încercând să trimită un mesaj către Pământ, celălalt reuşeşte să-şi păstreze luciditatea până la un moment în care îşi dă seama că moartea a rămas ultima soluţie de evadare din singurătate. În paralel cu drama astronauţilor, cei rămaşi pe Pământ trec printr-un alt tip de solitudine, dar cu reverberaţii la fel de profunde.

Dramaturgul este preocupat de dezastrul comunicării: în dragoste, în căsnicie, în relaţiile interetnice (în care bariera limbajului este câteodată de netrecut), şi în imposibilitatea de a mai păstra contactul cu semenii, din cauza unor accidente stupide.

Experimentul de la Cluj

Producţia Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, regizată de Radu Afrim, are tot ce-itrebuie pentru a rămâne în amintirea publicului: umor (este ironizat noul val minimalist autohton), muzică live, nuditate, limbaj direct şi o poetică vizuală spectaculoasă. Afrim mărturiseşte că se află din nou în plină campanie împotriva „rasismului estetic".

„Ştiu că vor fi voci care vor spune: «iar le amestecă Afrim pe toate!». Chiar aşa! Şi mă bucur că pot s-o fac! Teatrul românesc are acum de suferit de pe urma inchiziţiei pe care un aparat critic îmbătrânit a aplicat-o ani de zile. Dar ăsta e un subiect tabu. Pentru breaslă", punctează regizorul.

Debut la Naţionalul bucureştean

După premiera de la Naţionalul clujean, Radu Afrim va regiza un nou spectacol, după textul „Avalanşa", al dramaturgului turc Tuncer Cücenoglu, la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti. Deoarece trăiesc permanent sub ameninţarea unei avalanşe uriaşe, oamenii dintr-o localitate trebuie să vorbească, opt luni pe an, doar în şoaptă.

Femeile trebuie să-şi programeze naşterile în celelalte patru luni, pentru că strigătele din durerile facerii şi cele ale nou-născutului pot fi fatale. Din distribuţie vor face parte Marius Manole, Rodica Ionescu, Mircea Rusu, Ilinca Tomoroveanu, Ana Ciontea, Constantin Drăgănescu, Vitalie Bichir, studenţi UNATC.

"Dacă oferi emoţie, scapi de teroarea explicaţiei. Sau de mimarea explicaţiei."
Radu Afrim
regizor

Citiţi, în „Adevărul literar şi artistic“ de miercuri, 6 octombrie, un interviu cu regizorul Radu Afrim.