Corneliu Baba rămâne o forţă în pictura românească

cu sesiunea omagială "O sută de ani de la naşterea lui Corneliu Baba", deschisă de Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române. Constanţa Baba a donat lucrările din expoziţie Muzeului

cu sesiunea omagială "O sută de ani de la naşterea lui Corneliu Baba", deschisă de Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române. Constanţa Baba a donat lucrările din expoziţie Muzeului Banatului şi un "Autoportret" Academiei Române.
Expoziţii Baba la Bucureşti şi Iaşi
"Expoziţia încearcă să cuprindă cam toate dimensiunile creaţiei şi personalităţii lui Corneliu Baba. Baba este un portretist unic în pictura noastră şi poate nu numai în a noastră. Dar e vorba şi de scene complexe, de compoziţii ample în care portretul se resoarbe cumva, el este prezent, dar fără să fie individualizat. Baba, în esenţă, este un pictor antropocentric, este poate ultimul pictor de filiaţie clasico-renascentistă în care omul rămâne în centrul tuturor preocupărilor lui", ne-a declarat criticul de artă Pavel şuşară. Expoziţia poate fi vizitată în fiecare zi, de la orele 10.00-18.00, iar intrarea este liberă. Alte evenimente dedicate pictorului Corneliu Baba vor avea loc la Palatul Culturii din Iaşi, pe 24 noiembrie şi, din nou, la Academia Română, pe 30 noiembrie.
"Ne-a învăţat cum să ne legăm cravata"
Zamfir Dumitrescu, actualul preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici, a povestit pentru Adevărul cum a fost Corneliu Baba ca profesor, dar şi ca om. "Am fost vreo patru ani şi jumătate elevul lui Corneliu Baba, împreună cu o serie de colegi, nume recunoscute în pictura românească: ştefan Câlţia, Sorin Dumitrescu, Sorin Ilfoveanu sau Mihai Cizmaru. Corneliu Baba a fost un spirit deosebit, atât ca prestaţie profesorală, cât şi ca pictor, ca om. De la el am învăţat cum să ne comportăm în societate, cum să ne legăm o cravată, cum să oferim o floare unei fete, pe lângă lucrurile de meserie propriu-zisă. Prima oară când a venit la noi, în clasa de pictură, l-am aşteptat înfriguraţi şi cu nerăbdare. El s-a uitat la ceea ce făcuserăm noi până atunci şi ne-a spus următorul lucru:
Eu ştiu că la sfârşitul perioadei de studiu, orice artist intră într-o perioadă de gestaţie, în care îşi caută propriul drum. Eu vă propun să intraţi în această perioadă de gestaţie. Eu plec. Revin peste două luni, în care să puteţi face ce vreţi, să pictaţi ce vreţi, să vă descoperiţi
. Era o trecere bruscă, de la o anumită rigoare în studiu, câteodată plictisitoare, la o libertate totală, pe care, ne-o doream fiecare, dar pe care iată că o aveam. şi s-a întâmplat un lucru foarte curios. În primele două-trei săptămâni în care eu, cel puţin, eram îndrăgostit de Modigliani şi pictam "a la Modigliani" (perioadă care s-a terminat, pentru că eu nu eram Modigliani), am atacat un alt pictor, şi apoi altul. După o lună şi jumătate am început să mă uit în stânga şi-n dreapta ca să văd ce fac colegii mei. Toţi treceau prin aceeaşi criză de identitate, ceea ce ne-a dus la concluzia că evitam să fim liberi, fără să avem, de fapt, pregătirea necesară de a face faţă acestei libertăţi. Apoi, maestrul Baba s-a uitat la lucrările noastre şi ne-a zis, într-o manieră contemplativă:
Vedeţi ce grea e pictura? Vedeţi că e greu să aflaţi cine sunteţi?
şi am luat-o de la început, cu studiul practic, concret, compoziţie, nud, natură statică ş.a".

Despre Corneliu Baba
Corneliu Baba (1906-1997) s-a născut la Craiova, a urmat Facultatea de litere si filosofie şi, în paralel, Academia de arte frumoase din Bucureşti. La Academia de arte frumoase din Iaşi a studiat cu Nicolae Tonitza. A fost membru corespondent al Academiei Române, membru corespondent al Academiei de artă din Berlin, membru al Academiei Tommaso Campanella din Roma. A fost profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti.