Copiii, ca obiecte sexuale

„Jurnalul albastru“ este un roman inspirat din realitate, despre prostituţia infantilă din oraşele indiene. Medicul american James Levine a fost atât de impresionat de situaţia fetiţelor obligate să se prostitueze, pe care le-a cunoscut în Mumbai, încât s-a decis să spună povestea lor.

James Levine nu este scriitor profesionist, dar i-a venit ideea acestui roman pe când intervieva copiii străzii din Mumbai, în cadrul unei cercetări medicale realizate în cartierele rău-famate din metropola indiană.

Romanul său, „Jurnalul albastru", a devenit bestseller în Stalele Unite imediat după apariţie, iar apoi a fost tradus în mai multe ţări. De curând, a apărut şi în română, la Editura TREI.

Autorul a declarat că nu e interesat neapărat de o carieră de scriitor, tot ce a vrut a fost să sensibilizeze opinia publică internaţională în legătură cu soarta minorilor obligaţi să se prostitueze; mai mult, încasările de pe urma acestei cărţi vor fi donate pentru ajutorarea copiilor abandonaţi şi exploataţi.

„Dăruită cu frumuseţe şi cu un creion"

„Mă cheamă Batuk. Sunt o fată de 15 ani, iar cuibuşorul meu se află în Strada Mare din Mumbai. Sunt aici de şase ani şi am fost dăruită cu frumuseţe şi cu un creion. Frumuseţea mea vine din interior, iar creionul, de după urechea lui Mamaki Briila, care este şefa mea. Am văzut cum a căzut creionul de după urechea lui Mamaki în urmă cu două nopţi. Tocmai gătisem o prăjitură, iar ea a dat buzna în cuibuşorul meu cu un zâmbet enorm, s-a aplecat spre mine, m-a ciupit de obraz şi m-a sărutat pe creştet."

Aşa începe romanul „Jurnalul albastru", care spune, la persoana întâi, povestea lui Batuk, o fată vândută de mică traficanţilor de carne vie şi forţată să se prostitueze.

„Cel mai important este că fără Batuk, fata în sari roz, cu bordură în culorile curcubeului, n-aş fi avut ce povesti", scrie James Levine, în cuvântul autorului, în care mulţumeşte organismelor umanitare (în principal, din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite) care i-au susţinut cercetarea din India.

Ce înseamnă „a face prăjituri"

Medicul american a cunoscut-o pe sărmana Batuk pe Strada Cuştilor din Mumbai, unde copiii se prostituează, închişi în spaţii mici, expuse publicului doritor de servicii sexuale, Levine a fost impresionat de imaginea unei fetiţe care stătea în faţa cuştii sale şi scria într-un jurnal. „Pe Batuk o văd mai degrabă ca întruchiparea Inocenţei, dintr-un tablou celebru al lui Rubens. E o victimă şi protestează prin scris", declara James Levine într-un interviu.

De fapt, statutul de victimă şi protestul prin scris sunt evidente numai pentru noi, cititorii. Pentru Batuk, condiţiile în care trăieşte şi prostituţia sunt lucruri pe care le-a integrat deja în existenţa ei şi, neavând termen de comparaţie, le consideră fireşti. Cuşca în care-şi duce existenţa este numită de ea, în jurnal, „cuibuşorul meu", iar serviciile sexuale pe care trebuie să le presteze sunt traduse în limbajul ei, copilăresc, prin expresia „a face prăjituri".

Într-un interviu, James Levine povesteşte că a întâlnit deseori, la fetiţele abuzate, această formă de a transcende realitatea traumatizantă: „Fetiţele folosesc adesea acest limbaj. L-am împrumutat de la o fetiţă cu care am stat de vorbă şi care le spunea clienţilor săi «prăjituri». Dacă ne gândim puţin, e o metaforă foarte stranie. E un amestec de dorinţă şi de repulsie - hrana şi dezgustul faţă de ea."

Lumea despre care vorbeşte romanul „Jurnalul albastru" este similară cu cea din celebrul „Slumdog Millionaire" („Vagabondul milionar"). Deşi cartea lui Levine a fost scrisă înainte, medicul nu este deranjat de această coincidenţă. Este mulţumit că, astfel, este ridicată problema copiilor abuzaţi şi, odată tras semnalul de alarmă, există şanse să se încerce şi rezolvarea ei.

"Cel mai important este că fără Batuk, fata în sari roz, cu bordură în culorile curcubeului, n-aş fi avut ce povesti."
James Levine
medic şi scriitor