Adevarul.ro

Scriitorul Mircea Cărtărescu i-a numit „carierist îngâmfat“ pe Daniel Cristea-Enache şi „contorsionist“ pe Paul Cernat. Cei doi critici literari ripostează.Cărtărescu a ironizat şi breasla criticii literare din România, spunând că unii exegeţi „trăiesc în lumi paralele, fără nicio legătură cu literatura română actuală“.

Mircea Cărtărescu a făcut declaraţiile într-un interviu publicat ieri în „Adevărul literar şi artistic", care a urmat anchetei „Romanul românesc al deceniului". Zece critici au ales cele mai bune cinci romane din perioada 2000-2010, iar „Orbitor", trilogia cărtăresciană, s-a situat pe locul întâi.

Mircea Cărtărescu îi desfiinţează pe critici: "Sunt o groază care nu au legătură cu literatura!"

Cărtărescu îşi contestă criticii

Cu toate acestea, Mircea Cărtărescu a folosit cuvinte dure la adresa unor critici, numindu-l pe Daniel Cristea-Enache „carierist îngâmfat", pe Mihai Iovănel, „glumă proastă" şi pe Paul Cernat acuzându-l că vrea să împace pe toată lumea. Cei trei critici au fost contactaţi de „Adevărul".

Mihai Iovănel s-a abţinut de la comentarii, Daniel Cristea-Enache a comentat că „e dreptul lui Mircea Cărtărescu să scrie tot ce crede şi ce vrea. Nu pentru asta a luptat la Revoluţie, în Orbitor 3?", iar Paul Cernat ne-a declarat că „reacţiile lui Mircea Cărtărescu seamănă uneori cu cele ale lui Nicolae Breban, iarăşi un prozator foarte important, dar care ar vrea să fie mereu lăudat".

Criticul Alex. Ştefănescu a remarcat „lipsa de eleganţă a gestului în sine de a te pronunţa asupra unor critici care s-au pronunţat asupra textelor tale". El a mai precizat că „în lumea literară există tradiţia ca autorul să nu răspundă criticilor. În această lume există nişte reguli de convieţuire".

„Un Cărtărescu mai înţelept"

Criticul Marius Chivu a comentat şi el declaraţiile dure ale lui Cărtărescu, spunând că este dreptul lui să-i desconsidere pe unii critici, aşa cum şi aceştia sunt liberi să-i recenzeze nefavorabil opera. „Mă întristează faptul că Mircea Cărtărescu se pronunţă public şi despre alţi colegi ai mei, în termenii în care o face. Eu am cunoscut un alt Mircea Cărtărescu, mai tolerant şi mai înţelept, pe care îl preţuiesc şi acum şi îl voi preţui întotdeauna", a punctat criticul literar Paul Cernat, care i-a amintit lui Mircea Cărtărescu ce a scris Nicolae Manolescu în „Istoria critică a literaturii române".

„Pe Nicolae Manolescu nu cred că l-ar putea bănui de contorsionism. Evaluările lui Manolescu despre partea a treia a trilogiei «Orbitor» coincid cu opiniile formulate de Iovănel, Daniel Cristea-Enache, de mine, şi de alţii", a subliniat Paul Cernat, care caracterizase volumul al treilea al „Orbitorului" printr-un singur cuvânt: „decepţie".

„Nu mi se pare OK ca un scriitor, oricare ar fi el, să dea note criticilor care au scris de bine sau de rău despre cărţile sale. Dacă ai publicat o carte trebuie să accepţi cu stoicism comentariile avizate sau neavizate, pentru că volumul îşi trăieşte propria viaţă. Eu nu m-aş pronunţa vreodată în privinţa criticilor negative, chiar dacă nu mi-ar face plăcere. Cred că e mai bine să le acceptăm aşa cum sunt, pentru că, în definitiv, un critic care se înşală va fi tras la răspundere de cititorii de mai târziu şi aprecierile lui le face pe propria răspundere", a mai spus Paul Cernat.

Ion Bogdan Lefter, un alt critic care a participat la ancheta „Romanul deceniului", a fost de acord cu Mircea Cărtărescu, spunând că lucrul cel mai deprimant i se pare „impunerea în «topurile» actuale, în primii cinci sau zece sau treizeci, a unor nonvalori limpezi, a unor veleitari agresivi, a unor «tendinţe» de o inconsistenţă atât de evidentă, încât nici n-ar mai trebui demonstrată. Cine e de vină? Într-adevăr, o parte a criticii de azi, dar şi campaniile de promovare, strategiile de manipulare a „opiniei publice culturale" (dacă mi se permite expresia) ş.a.m.d. Cronicarii care marşează la jocurile de imagine şi de putere de pe piaţa noastră literară sunt în flagrantă eroare...", a subliniat Lefter.

„Citind ancheta «Adevărului literar şi artistic» am avut exact acelaşi sentiment ca Mircea Cărtărescu. Sigur că, văzând cine a răspuns la anchetă, ştiindu-le acelora ideile, gusturile, limitele, interesele, dispersia titlurilor nominalizate devine «logică», însă într-o «logică» pe dos, cu ghilimele apăsate", a mai precizat Ion Bogdan Lefter.

„Atomizarea" vieţii literare

Paul Cernat îl asigură pe Mircea Cărtărescu că nu a încercat să împace decât propria opinie de la sfârşitul lecturii celui de-al doilea volum al trilogiei cu senzaţia pe care a avut-o citindu-l pe cel de-al treilea, volum pe care „parcă nu l-ar fi scris Cărtărescu, ci altcineva". „Faptul că unul m-a entuziasmat şi altul m-a dezamăgit ţine, poate, de limitele mele, dar mi se pare mai onest să spui ceea ce crezi despre o carte care nu ţi-a plăcut, chiar dacă ţii la autor sau la cărţile lui anterioare, decât să formulezi elogii de complezenţă. Un critic trebuie să spună ceea ce crede despre o carte, chiar cu orice risc, de a-şi strica relaţii sau a părea că se contrazice", a spus Paul Cernat.

Din punctul său de vedere, cu toată decepţia pe care i-a provocat-o al treilea volum din „Orbitor", el nu crede că Mircea Cărtărescu este un scriitor mai puţin valoros, nici că locul lui s-ar fi modificat în literatura română prin acest eşec. „Dar cred că sunt întrebări pe care Mircea Cărtărescu ar trebui să şi le pună sieşi ca scriitor, dacă nu cumva aceşti «răi» care au îndrăznit să-i denigreze ultima parte a trilogiei nu au cumva măcar o fărâmă de dreptate".

În interviul pe care l-a acordat „Adevărului literar şi artistic", Cărtărescu a mai comentat că  „e uimitor să vezi câţi critici trăiesc în lumi paralele, fără nicio legătură cu literatura română actuală sau cu literatura în general. Am avut şi altădată câte un Iorga (în calitate de critic literar) sau câte un Unghianu, dar parcă niciodată atâţi ciudaţi adunaţi la un loc ca azi". Scriitorul a sesizat şi „un minus al literaturii de după 2000: „viaţa literară atomizată, resentimentară, menţinută de critici mercenari, fără nicio dimensiune etică".

Criticul Ion Bogdan Lefter explică aceste declaraţii: „«Atomizarea» vieţii literare, despre care vorbeşte şi Mircea Cărtărescu şi despre care am vorbit şi eu, şi alţii, e mai extinsă şi mai gravă, incluzând -  de pildă - şi fenomenul de «regionalizare» culturală. «Mercenariatul» funcţionează nu numai în cazul unor critici, ci în anumite grupuri intelectuale care chiar cred că importante sunt «puterea» şi succesul rapid, imediat, pentru care respectivii sunt dispuşi la orice.

Reţelele lor sunt exclusiviste şi strict ierarhizate, «sectanţilor» mai mărunţi fiindu-le distribuite rolurile de adulare a propriilor lideri şi de atac brutal asupra «adversarilor». Despre această bizară structură de câmp intelectual s-a mai vorbit în ultimul deceniu. Totuşi, nu fac figură de pesimist: privesc toate aceste lucruri cu seninătate şi sunt convins că importante rămân valorile adevărate, ideile, viziunile coerente şi profunde asupra literaturii şi a culturii...".

Dezamăgirea unui critic literar

Revenind la topul care a provocat atâtea dispute în lumea literară, criticul Marius Chivu a mărturisit că este de acord cu Mircea Cărtărescu, scriitor care a apreciat că la stabilirea ierarhiei au fost invitaţi prea puţini critici, în condiţiile în care unii nu mai fac critică de întâmpinare (cel puţin unul nefâcând în tot acest deceniu care este luat în calcul).

„Cred că, într-adevăr ar fi trebuit să fie zece poziţii, pentru că ar fi reflectat mai bine topul final. Oricine a citit topul a fost surprins de eterogenitatea răspunsurilor. Nu trebuie să fii nici scriitor, nici critic literar ca să vezi că unii critici au făcut opţiuni bazate exclusiv pe gusturi personale, iar alţii au fost, pur şi simplu, neinspiraţi. Sunt câţiva critici care nu-şi regăsesc nici măcar o singură opţiune în topul final. O chestiune care îl îndreptăţeşte pe Mircea Cărtărescu să spună că criticii, unii dintre ei, trăiesc într-o lume paralelă", a punctat Marius Chivu, care s-a arătat dezamăgit să „citească" în acest top lipsa de aderenţă la felul în care se scrie literatură în ziua de azi.

Iată câteva declaraţii ale lui Mircea Cărtărescu:

 - „Nu poţi găsi o fărâmă de adevăr, măcar, într-o glumă proastă ca Iovănel sau într-un carierist îngâmfat gen Cristea-Enache. M-a amuzat foarte tare Paul Cernat, care-a reuşit performanţa de contorsionist să mă pună pe primul loc cu o parte a cărţii mele, fără să uite să menţioneze - a suta oară - că o altă parte a ei e proastă. Aşa e când vrei să împaci prea multă lume".

 - E uimitor să vezi câţi critici trăiesc în lumi paralele, fără nicio legătură cu literatura română actuală sau cu literatura în general. Am avut şi altădată câte un Iorga (în calitate de critic literar) sau câte un Unghianu, dar parcă niciodată atâţi ciudaţi adunaţi la un loc ca azi.

 - Un minus al literaturii de după 2000: „viaţa literară atomizată, resentimentară, menţinută de critici mercenari, fără nicio dimensiune etică".

"Nu mi se pare OK ca un scriitor, oricare ar fi el, să dea note criticilor care au scris de bine sau de rău despre cărţile sale."
Paul Cernat
critic literar