Constantin Daradici: "Consider că pictura este o artă a tăcerii"

Constantin Daradici, "artist visător şi neliniştit, un neobosit căutător al frumosului, fără să aibă o reţetă proprie", după cum aprecia criticul de artă Radu Ionescu, expune, după 12

Constantin Daradici, "artist visător şi neliniştit, un neobosit căutător al frumosului, fără să aibă o reţetă proprie", după cum aprecia criticul de artă Radu Ionescu, expune, după 12 ani, alături de soţia sa, la Galeria Orizont. Artistului nu-i place să vorbească prea mult despre munca sa. Vrea să lase imaginea în sine să comunice.
Săptămâna trecută am stat de vorbă în sala de expoziţii. Nu ne-am aşezat într-un colţ la o discuţie seacă, ci ne-am plimbat printre lucrări, creând senzaţia că ne aflăm chiar în mijlocul naturii de unde şi-a luat seva penelul artistului. şi-a aprins o ţigară şi s-a uitat zâmbind la mine. "Nu-mi place să filosofez, să ajung la o naraţie, dat fiind faptul că eu consider că pictura este o artă a tăcerii". Remarc în expoziţie predominarea peisajelor cu case cu pomi în jur şi biserici cu turle. Splendide. Se trece repede de la tonurile calde, de-un verde deschis, galben sau arămiu, la tonuri de gri şi chiar negru. "Încerc să surprind ceea ce mă emoţionează", ne-a spus maestrul. Nu putem să nu admirăm frumoasele trupuri zvelte ale tinerelor domnişoare, una cu rochie roşie, alta întinsă pe nisip cu umbrelă la malul mării, cu chipuri abia descifrabile. Mai întâlnim vaze cu flori, dar şi natură statică cu felie de pepene roşu şi o fereastră de un albastru cutremurător de viu, deschisă larg, iar dedesubt sunt schiţate în maro două scaune. Pilonul din centrul încăperii găzduieşte autoportretul lui Constantin Daradici, cu barbă lungă şi sură, totul pe fond negru. Doar fruntea este galbenă. Elev al lui Corneliu Baba, de la care "am învăţat multe" (deşi îl dorea pe maestrul Ciucurencu), Constantin Daradici ne-a mai spus că nu revine niciodată asupra tablourilor sale. "Reveneam în facultate. Acum încerc să mă exprim mai rapid pentru că, totuşi emoţia, în timp, se alterează dacă stau prea mult pe o lucrare". Pe Iulia Daradici, artistul o descrie astfel: "este un pictor de o sensibilitate extraordinară, o foarte bună portretistă. Suntem distincţi, nu cred că facem totuşi parte din acea categorie de artişti, cuplu soţ-soţie, în care să se simtă cumva suprapunerea şi ca limbaj plastic şi, vizavi de alegerea subiectelor, ca manieră, ca tratament". Dansatori în roşu, căpiţe cu biserică, cai liniştiţi la păscut, alergând sau surprinşi în tandreţuri, sunt doar câteva din temele abordate de Iulia Daradici.