VIDEO „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu“ îi tulbură pe spectatorii de la Cannes

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu“, impresionant document istoric în regia lui Andrei Ujică, are toate datele să-i tulbure pe spectatorii de la Cannes. Două fantome au bântuit Croazeta începutului de săptămână: comunismul şi socialismul.

Una a fost exportată din România şi a venit odată cu filmul lui Andrei Ujică „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu". Cealaltă este de extracţie locală şi poartă pe piept, scris mare, „Film Socialisme".

Mai citeşte şi:

Regizorul Andrei Ujica: Ceauşescu, un dictator imortalizat în imagini fără sunet

De Jean-Luc Godard, bineînţeles. Una mai aşteptată decât alta. Dar să le luăm în ordinea intrării în scenă, în cazul de faţă - pe ecran. Încă de când a prins să circule zvonul, „Godard va fi la Cannes, cu «Film Socialisme»", lumea cinefilă a intrat în trepidaţie.

Godard aţâţă spiritele

Ultimul mare leader al fostului Nouvelle Vague încă aţâţă spiritele, stârneşte curiozitate, deşi de multă vreme maşinăria godardiană se învârte în gol. Apoi, nu e puţin lucru să-l vezi pe maestru la lucru, vreau să spun în plin spectacol al uimirilor sale prefăcute, etalate în faţa ziariştilor. Godard la conferinţa de presă... ăsta da eveniment! Dacă eram mai îndrăzneaţă, aş fi putut să pun pariu că JLG, cum singur se răsfaţă, pregătindu-şi numele pentru eternitate, ne va trage clapa.

Godard nu a venit, a trimis un mesaj delegatului general Thierry Fremaux, cum că va fi absent „din motive de tip grec!", că „este de partea festivalului până la moarte, însă niciun pas mai departe" etc. Înţeleagă cine ce vrea sau ce poate, aşa cum se întâmplă şi cu filmul său, colaj fragmentarist de voci în diferite limbi, de peisaje marine, caligrame, lumini psihedelice, trimiteri la filme clasice („Crucişătorul Potiomkin"), pictură italiană, citate măreţe din filosofii vremii („Ideile ne despart, visele ne apropie"), totul vărsându-se într-o lamentaţie al cărei obiect este „biata noastră Europă, coruptă de prea multă libertate". „Nu vreau să mor fără să fi văzut Europa fericită" - proclamă o tânără din Rusia.

Nu cred că scurta distanţă dintre cele două filme a jucat în favoarea unui Godard frânt de grija Europei, pentru că „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" chiar are toate datele pentru a-i tulbura pe cei cu adevărat interesaţi de soarta unui popor trăitor pe acest continent şi al cărui destin de câteva decenii a fost deturnat de „coexistenţa forţată" - cum spune autorul filmului - cu „cel care ne înnebunea cu omniprezenţa lui".

Momente de naturaleţe

Andrei Ujică a lucrat, ca să zic aşa, cu materialul clientului.  Mărturiseşte că nu a avut acces la arhivele private care, de altfel, nici nu există: „...toate arhivele şefilor de stat sunt de protocol. Există, însă, şi aşa numitele resturi de la începtul şi sfârşitul unei bobine şi aici se păstrează momentele de naturaleţe. 

Nu este o mare descoperire, orice om, înainte de a şti că este filmat şi după ce crede că nu mai e în bătaia aparatului, devine, orice s-ar zice, el însuşi. Am păstrat mai ales aceste momente care, uimitor, sunt destul de frecvente. Aşa începi să cunoşti pe cineva. După un timp, începi să înţelegi micro-gesturile personajului, limbajul corpului, inflexiunile vocii sale".

Dictatorul ideologic

Cineastul a fost susţinut în ordonarea impresionantului material selecţionat sub titlul de „autobiografie" de existenţa romanului lui Norberto Fuentes „Autobiografia lui Fidel Castro": „(...) am citit acest titlu ca pe o încurajare, ba chiar ca pe o somaţie de a cerceta natura dictatorului ideologic, semnul istoric sub care a evoluat secolul XX. Aşa am început lucrul pentru «Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu»". Impresionant document istoric ce poartă semnul unui creator adaptat cu supleţe ritmului operelor cinematografice de ficţiune, filmul lui Andrei Ujică va marca cea de-a 63-a ediţie  a Festivalului de la Cannes.

Omul din spatele personajului istoric

„Dictatorii nu sunt nişte monştri căzuţi din cer", a declarat Andrei Ujică într-un interviu acordat AFP. Regizorul a mai spus că prin filmul său „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" a vrut „să cunoască omul din spatele personajului istoric", care i-a marcat tinereţea. „Pentru mult timp Nicolae Ceauşescu a fost doar un ecran pe care ne proiectam toată ura faţă de totalitarism. Când apărea la televizor, schimbam postul", a declarat cineastul.

Documentarul lui Andrei Ujică a fost prezentat, ieri, în afara competiţiei la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Andrei Ujică, născut în 1951, la Timişoara, este scriitor, regizor de film şi profesor. El trăieşte din 1981 în Germania. A studiat literatura la Timişoara, la Bucureşti şi apoi la Heidelberg. În 1990 a început primul său proiect cinematografic, „Videograme dintr-o Revoluţie", în colaborare cu Harun Farocki. Filmografia sa mai cuprinde documentarele „Rupt de prezent" şi „Cantitate necunoscută" (2005).

Filmul românesc, în presa internaţională

„New York Magazine" despre „Aurora", filmul lui Cristi Puiu: „Regizorul a spus că «Aurora» este încercarea de a arăta cotidianul dintr-o crimă, aşa că a decis să preia el rolul ucigaşului. Din nefericire, joacă atât de lipsit de pasiune un bărbat aproape mut, care se plimbă, cu un plan bizar în minte (...) Încercând să dramatizeze natura banală a crimei, Cristi Puiu a comis o banalitate criminală".

„Hollywood Reporter" despre „Aurora": „Este un film în care nu se întâmplă nimic timp de trei ore, dar are o concluzie foarte puternică".

chicagotribune.com despre „Marţi după Crăciun" de Radu Muntean:  „Este o poveste spusă în cadre lungi, în care actorii joacă precis şi onest, de altfel una dintre semnăturile cinematografiei româneşti. Este portretul emoţionant al unei căsnicii care se destramă".

Publicaţia franceză „Le Monde": „Filmele «Aurora», de Cristi Puiu, şi «Marţi, după Crăciun», de Radu Muntean, au un spirit care ştie să seducă, printr-un realism trivial, o critică nemiloasă la adresa societăţii, gustul pentru macabru şi simţul absurdului (...) Diavolii de români nu au abandonat realismul negru, dar de data aceasta îl dublează cu un umor suprarealist în surdină, care atenuează puterea acestei tendinţe".

„Hollywood Reporter" laudă cinematografia românească: „Cannes-ul are toate meritele pentru că a descoperit Noul Val Românesc şi păstrează tradiţia, completându-şi selecţia cu cei mai buni cineaşti bucureşteni (...) În timp ce regiunea Balcanilor se află pe o linie de plutire, cel puţin în ceea ce priveşte Festivalul de la Cannes, România îşi păstrează standardul de aur".