Concedieri: directorii teatrelor din Bucureşti nu dau afară actori, ci doar personal auxiliar

Directorii teatrelor din Bucureşti nu renunţă la actori, ci disponibilizează o parte din personalul auxiliar, printre care sufleuri, pompieri, tehnicieni, plasatoare, casiere sau maşinişti. Din 1.417 angajaţi ai teatrelor bucureştene, 430 vor rămâne fără remuneraţie de la stat, în urma Ordonanţei de Urgenţă  nr. 63, care impune reducerea cu 32% din personal.

Astăzi, la ora 14.00, expiră termenul dat de Primăria Capitalelor directorilor de teatre din Bucureşti pentru a prezenta listele cu persoanele disponibilizate din instituţii, conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 63, care intenţionează reducerea angajaţilor bugetari din administraţia locală.

Iniţial, directorii au fost somaţi, luni dimineaţă, ca lista să fie gata până ieri la ora 14.00, dar ulterior s-a mai oferit o amânare de 24 de ore. Din 1417 angajaţi ai teatrelor bucureştene, 430 de oameni vor rămâne fără remuneraţie de la stat din această săptămână.

Printre cele 13 instituţii vizate, care trebuie să-şi reducă personalul cu un procent fix de 32%, se află câteva dintre cele mai prestigioase instituţii de cultură, cum ar fi Teatrul Bulandra (membru al Uniunii Teatrelor Europene), Teatrul Odeon sau Teatrul de Comedie. Confruntaţi cu deadline-ul implacabil şi cu imposibiltatea negocierii, directorii teatrelor încearcă disperaţi să găsească soluţii pentru a putea funcţiona în continuare.

„Un actor bun nu rămâne pe drumuri"

Oamenii din lumea teatrului au opinii diferite, mulţi propunând descentralizarea teatrelor şi independenţa faţă de un ordonator de credite, aşa cum este Primăria.  Doru Mareş, fost director al Teatrului din Sfântu-Gheorghe, spune că în străinătate majoritatea sunt „teatre de proiecte", pe contracte.

„Poate în sfârşit această criză şi această ordonanţă ar putea un fitil şi un bun prilej pentru o reformă reală", consideră el. „Un actor care este bun îşi găseşte de lucru, nu are nevoie să fie angajat la un teatru şi nu rămâne pe drumuri", apreciază Doru Mareş.

„Formularile finanţist-politice din Ordonanţa de Urgenţă lasă loc de chiţibuşăreală avocăţească şi de strecurare, de slalom, de «zi ca ei şi fă ca tine» şi tot aşa mai departe... Acum, evident, nu un fundament reformist a generat ordonanţa asta, ci foamea de bani la buget. Dacă, totuşi, din toata aiureală se va dinamita sistemul (de văzut câţi dintre protestatarii de azi solicită asta de ani şi ani...), tot ar fi un lucru bun. Dar trăim în România, iar reforma nici măcar nu s-a început ba chiar, din 2003 de când a fost adoptat actualul Cod al Muncii, e mai amarnică realitatea. Ce să-i faci, pe la mioritici, reforma ca şi bătaia sunt bune doar la fundul altuia. Acum, eu îi înţeleg şi pe cei din instituţiile de cultură (nota bene: nu e vorba doar despre teatre!): asta numai reformă nu e, dar s-ar putea nimeri din greşeala chiar în reforma. Până la urmă, asta-i treaba: tragem comunismul după noi într-o veselie", subliniază Doru Mareş.

Iluzorii economii băneşti

„Ordonanţa care provoacă atâta nelinişte, justificată, de altfel, păcătuieşte prin aceea că operează doar cu procente, nu şi cu gândire. Constaţi că vorbe magice precum descentralizare şi manager, atât de pe placul actualilor guvernanţi, sunt puse între paranteze în numele unor iluzorii economii băneşti. Nu neg că sunt şi teatre ce au scheme obeze (dar mai puţin la capitolul personal artistic şi de scenă), că sunt actori care nu joacă, dar pe care îi protejează vechimea ", spune criticul Mircea Morariu.

„Măsuri atât de dure precum cele de acum nu se iau în pripă, ci cumpănit, nu otova, ci  individualizat. Nu se poate să rămâi cu patru maşinişti la două săli, aşa cum aud că se va întâmpla la Nottara, cu distribuţii descompletate (care pentru a fi completate vor presupune cheltuieli fiindcă altminteri s-au risipit banii aiurea pentru a se monta spectacole ce nu vor mai putea fi jucate), să desfiinţezi instituţii de spectacole pentru a salva învârtitori de hârtii, aşa cum se întâmplă la Constanţa. Nu cred că în Bucureşti ar exista instituţii de spectacole inutile, ci doar teatre conduse prost. În loc să fie desfiinţate, nu ar fi mai la îndemână şi mai înţelept să le fie înlocuit directorul?", propune criticul de teatru. 

Directorii de teatre resping însă cu vehemenţă ideea că teatrele ar fi pline de personal excedentar, plătit din banii contribuabililor, un balast care ar fi acum evacuat prin această Ordonanţă de Urgenţă.

„Cu toţii suntem oameni responsabili, care trebuie să asigurăm buna funcţionare a instituţiilor pe care le conducem. Nu ne apărăm cumnatele sau amantele", declară regizorul Alexandru Darie, director la Bulandra.

„O gândire fascistă"

Mircea Diaconu, director al Teatrului Nottara, spune că-i aproape gata cu lista, mai îi trebuie încă două nume. Nu vor fi concediate nume mari ale teatrului, însă, de exemplu, se va renunţa complet la sufleuri şi sufleuze, trei la număr pentru cele două săli, care rulează 23 de spectacole. Soluţii? În primul rând, va fi atacată în instanţă OU nr. 63, în contencios, acuzând că includerea teatrelor la administraţia locală este forţată şi abuzivă. Teatrul Nottara lucrează acum la acest demers, căruia speră să i se ralieze cât mai multe teatre.

„Voi redimensiona activitatea teatrului pentru situaţia existentă. Acestor oameni li s-a redus deja salariul cu 25%, nu pot să le cer să lucreze dublu, pentru a-i suplini pe cei plecaţi. Prin urmare, vor fi mai puţine spectacole, deci mai puţine încasări", explică Diaconu. Se va încerca ţinerea aproape a celor concediaţi prin alte tipuri de contract.

Mircea Diaconu identifică „nuanţe fasciste" în actul normativ emis de guvernul Boc: „Guvernanţii cunosc sistemul, dar îl urăsc, pentru că ştiu că teatrul atacă orice putere la un moment dat. Este o gândire fascistă: nu e vorba de bani şi de economii, ci de oameni, care trebuie eliminaţi din sistem. O altă aberaţie este răspunderea penală a ordonatorilor de credite. Pentru o problemă administrativă un director de teatru riscă să înfunde puşcăria". Diaconu avertizează că mulţi din cei disponibilizaţi „se vor duce la vale": „nu ştiu să facă altceva şi poţi să-i ai pe conştiinţă".

Dorina Lazăr riscă puşcăria

„Ne gândim, lucrăm la soluţii", spune Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, care crede că soluţiile trebuiau să fie diferite de la teatru la teatru. „Fiecare teatru trebuia lăsat să externalizeze ceea ce credea de cuviinţă. Teatrul Bulandra nu mai are pază şi pompieri de multă vreme, are contract cu o firmă privată, la alte teatre au rămas. Se puteau găsi tot felul de soluţii, dar nu aşa, un procent otova, care nu ştiu cum a fost stabilit", spune regizorul.

Actorul Mihai Dinvale, director-adjunct al Teatrului Mic, spune că este chinuit precum hoţii de cai: „Dacă aplicăm porunca ad litteram, ne desfiinţăm. Fără acest procent de 30% funcţionăm de ani de zile, mai mult nu avem cum să tăiem". Dacă s-ar renunţa la cea de-a doua sală, Teatrul Foarte Mic, doar 13 oameni - din personalul auxiliar - deservesc strict nevoile acestei săli, însă teatrul trebuie să dea afară 29, aşadar nu ajunge. Prin urmare, Dinvale afirmă (poziţie asumată şi de directorul Florin Călinescu) că se va duce astăzi în faţa lui Oprescu şi îi va spune că îi este imposibil să se supună cerinţelor.

O poziţie similară are şi actriţa Dorina Lazăr, directoare a Teatrului Odeon, printre cele mai apreciate din ţară la ora actuală, care îşi vede pus în pericol şi proiectul de deschidere a unei a doua săli, la 28 septembrie. „Am făcut toate calculele şi pot să reduc 15 locuri, din 149 ocupate, toate de la serviciile auxiliare. Mi se cere să dau afară 50 de oameni. Nu am cum. O să le trimit acest răspuns şi să facă ce vor", spune îndrăgita actriţă, pasibilă, în această situaţie, să înfunde puşcăria.

Caracterul kafkian al întregii poveşti este dat de faptul că textul ordonanţei cere să nu se pună în pericol aceste servicii auxiliare: „Dacă se comasează sau dispar compartimente, aveţi grijă să nu scoateţi de tot activităţile obligatorii stabilite de legile în vigoare (financiar-contabilitate, resurse umane, juridic, securitate şi sănătate în muncă , achiziţii publice, pază, apărare împotriva incendiilor, audit, control financiar preventiv, etc)". Prin urmare, teatrele n-au altă soluţie decât să-şi dea afară artiştii.

Alexandru Arşinel: „Tăiem oamenii printre lacrimi"

Alexandru Arşinel, directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase" ne-a declarat, printre lacrimi, că înainte de a lua o decizie în privinţa disponibilizărilor, aşteaptă o nouă întâlnire cu primarul Sorin Oprescu. „Fac faţă situaţiei cu Diazepam, am luat trei pastile de dimineaţă ca să mă liniştesc", a spus Arşinel, care are în prezent în subordine 131 de angajaţi.

După aplicarea măsurilor de reducere de personal, teatrul pe care îl conduce riscă să rămână cu doar 87 de oameni, iar situaţia este cu atât mai gravă cu cât „noi funcţionăm cu două săli, Sala Savoi şi Grădina de vară din Herestrău şi am un singur electrician pentru ele". Alexandru Arşinel a făcut deja un calcul pentru o soluţie de criză:  „Voi reduce la minim oamenii din ateliere, de la contabilitate şi de la producţie şi voi externaliza serviciile de pază şi pompieri".

În ceea ce-i priveşte pe actori, Arşinel declară: „Va trebui să renunţ, probabil, la doi actori, dar încă nu pot să vă spun numele lor. Primarul a spus să menajăm actorii, dar şi asta e absurd, pentru că un teatru nu funcţionează doar pe baza personalului artistic. Tăiem oamenii printre lacrimi!" Întrebat despre o posibilă eficientizare a sistemului în urma acestor tăieri de personal, Arşinel a răspuns:  „Nici vorbă: toatea astea înseamnă distrugerea mişcării teatrale din România. Iar poporul ăsta poate să suporte financiar artiştii români fiindcă artiştii nu i-au făcut niciodată de râs!".

Un marş funerar pe post de spectacol

Nici insituţiile cu un număr mic de anagajaţi nu scapă netaxate. Mihaela Păun, directorul ArCuB, Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti, care are 29 de angajaţi dintr-o schemă de 54 de posturi, se revoltă: „Nu pot înţelege această decizie decât dacă guvernanţii s-au gândit să nu mai facem spectacole deloc, să ne punem un ţol în cap şi să plângem pe la toate colţurile, iar în oraş să nu mai existe viaţă culturală. Punem lacăt pe insituţie, facem un cortegiu funear şi mergem prin oraş - şi acesta poate fi un spectacol...".

Somaţie către Premier

Mihai Voicu, preşedintele Comisei de Învăţământ, Cultură, Culte şi Sport din cadrul Cosiliului General al Municipului Bucureşti a declarat pentru „Adevărul" că în şedinţa de consiliu care a avut loc luni, 19 iulie nu s-a discutat încă despre disponibilizări. „Urmează să facem acest lucru la finalul lunii august, aşa cum a stabilit şi domnul Oprescu, până atunci instituţiile de spectacol trebuie să se pregătească."

Voicu a mai declarat că s-a sfătuit cu senatorul Radu F. Alexandru şi cu Raluca Turcan, preşedintele Comisiei pentru Cultură, Arte, Mass-Media din Camera Deputaţilor. Împreună au înaintat premierului Emil Boc o cerere - deocamdată verbală - de a reanaliza Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 63/2010.

„Cea mai mare problemă mi se pare cea a reducerii personalului tehnic. Din ce spune ordonanţa, am înţeles că fiecare departament dintr-o insituţie de spectacol trebuie să rămână cu minim 3 sau maxim 5 angajaţi. În condiţiile în care unele teatre au câte două săli, în aceste condiţii nu putem vorbi despre oameni suficienţi, deci nici despre o minimă funcţionalitate." Voicu a mai precizat de asemenea că „nu se poate vorbi despre personalul tehnic ca despre o masă neclară, în teatre personal tehnic înseamnă şi machioze şi recuziteri, deci oameni foarte importanţi pentru astfel de instituţii".

„Am făcut toate calculele şi pot să reduc 15 locuri, din 149. Mi se cere să dau afară 50 de oameni. Nu am cum. O să le trimit acest răspuns şi să facă ce vor"
 Dorina Lazăr, directorul Teatrului Odeon

430 de angajaţi ai teatrelor din Bucureşti vor rămâne fără slujbă.

DECIMARE

„Deşi poate este necesară o reformă în teatre, aceasta nu se poate face în 24 de ore, când majoritatea personalului este în concediu", spune Alexandru Darie.

„Procentul şi persoanele care pot fi disponibilizate diferă de la teatru la teatru. Acum avem un procent unic, de 32%, care nu ştiu cum a fost stabilit, aplicat otova. Vorbim de o decimare", subliniază directorul Teatrului Bulandra.

Fundaţia Art Act Magazine a iniţiat o campanie de protest faţă de Ordonanţa nr.63

Sub necesarul de personal

Majoritatea directorilor de teatre spun că funcţionează deja în regim de „avarie": de-a lungul vremii, dintre actori şi restul personalului, mulţi au murit sau au ieşit la pensie, dar, cum posturile sunt blocate de ani buni, locurile respective au rămas vacante, iar schema aprobată iniţial a rămas neacoperită. Astfel, majoritatea teatrelor funcţionează deja fără acel procent de 32% pe care Guvernul îl vrea acum eliminat.

Actorii angajaţi ocupă procentul cel mai mic în organigramele teatrelor. De exemplu, la Teatrul Bulandr, din 142 de angajaţi numai 35 sunt actori,  în vreme ce Teatrul Odeon are 31 de actori din 149 de persoane pe statul de plată, iar Teatrul Nottara are 38 de actori din 120 de angajaţi.

La alte teatre subvenţionate de Primăria Capitalei situaţia este următoarea: la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase" sunt 47 de actori dintre cei 131 de angajaţi, la Teatrul Mic şi la Teatrul Foarte Mic sunt 40 de actori din cele 104 persoane din organigramă.

Diferenţa dintre numărul total al angajaţilor şi cel al actorilor propriu-zişi este dată de personalul tehnic şi de scenă, precum şi de aşa-zisul personal auxiliar (de suport).

Acesta din urmă - necesar funcţionării unei instituţii, dar singurul care ar mai putea fi redus, prin concediere sau externalizare - este, însă, într-un număr prea mic pentru a putea asigura procentul dorit de Primărie.

Personalul tehnic şi cel de scenă este absolut necesar bunei funcţionări a unui spectacol, chiar dacă, pentru spectator, el rămâne „în umbră" şi este mai greu de imaginat. El poate fi redus cu greu, mai ales la teatrele care au două săli, cazul majorităţii.

Aici intră: personalul tehnic (recuziteri, luminişti, maşinişti, electricieni, sonorizatori), regizori tehnici, cabiniere, plasatoare, ateliere de producţie (achiziţii, croitorie), birou de organizare spectacole (casierie), secretar literar.

Personalul auxiliar este dat de serviciile de contabilitate, resurse umane şi un jurist, existente în orice instituţie din lume.