China a învins Japonia la Nobelul pentru Literatură

VICTORIE Ieri, Academia Suedeză l-a anunţat câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură pe scriitorul chinez Mo Yan, care l-a surclasat astfel pe celălalt favorit al caselor de pariuri, japonezul Haruki Murakami.

Între China şi Japonia există un conflict, în jurul insulelor Senkaku, care s-a acutizat în ultima perioadă. Printre alte reacţii, s-a ajuns inclusiv la retragerea de la vânzare a volumelor autorilor japonezi din librăriile chineze. Cei doi mari favoriţi la cursa pentru Nobelul literar au fost anul acesta japonezul Haruki Murakami şi chinezul Mo Yan.

Ultimul a fost desemnat ieri câştigător de către Academia Suedeză. Interesant este că romanul „Sorgul roşu" al lui Mo Yan (singurul volum cu care scriitorul este prezent şi pe piaţa românească) are ca punct de plecare exact războiul dintre Japonia şi China - de data aceasta din anii 30.

Agricultor, muncitor, scriitor

Câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură şi al celor 1,2 milioane de dolari oferiţi de suedezi a venit pe lume într-o familie modestă de ţărani chinezi, în 1955, cu numele Guan Muoye. Pseudonimul Mo Yan (care înseamnă „Nu vorbi" sau „Nu vreau să vorbesc") şi l-a luat mult mai târziu - în 1981, când a publicat prima lui povestire, „Potopul din noaptea de primăvară".

Până când a ajuns să scrie - de fapt, până când autorităţile chineze i-au dat voie să scrie - viaţa lui nu a fost tocmai roză. În clasa a cincea, Revoluţia chineză îl obliga să renunţe la şcoală şi să meargă să lucreze pe ogor. După majorat a fost „promovat" să muncească într-o fabrică.

La 20 de ani a intrat în „Armata Populară de Eliberare", iar aceasta este cea care i-a permis să scrie şi să urmeze cursurile Universităţii de Arte a Armatei.

După cum observă şi Mircea Cărtărescu într-o declaraţie pe care ne-a dat-o, câştigătorul Nobelului literar de anul acesta nu e deloc un disident, ca în cazul altor laureaţi din anii trecuţi: „Se pare că Mo Yan este un scriitor agreat de puterea chineză, deci nu e un disident. Din această cauză, cred că premiul este surprinzător", este de părere Mircea Cărtărescu.

Romancierul celor asupriți

Mo Yan a devenit celebru în China prin „Sorgul roşu", roman publicat în 1987 şi apărut în limba română la Humanitas Fiction în 2008, în traducerea lui Dinu Luca. La notorietatea scriitorului a contribuit și filmul omonim din 1987 al lui Zhang Yimou, câştigător al Ursului de aur la Festivalul de Film de la Berlin în 1988, care se bazează pe primele două capitole ale romanului.

În carte, Mo Yan prezintă povestea tragică, întinsă pe trei generaţii, a unei famili chineze, din anii `30 până în deceniul al optulea. În ţinutul Gaomi, patria sorgului roşu, invaziei japoneze îi urmează războiul civil, instaurarea comunismului şi Revoluţia Culturală.

Un alt roman al lui Mo Yan, „Obosit de viaţă, obosit de moarte" (2006), este în curs de apariţie la Humanitas Fiction. Țăranul chinez Ximen Nao, zis şi Ximen Tărăboi, este deposedat de pământurile lui și îşi pierde viaţa în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX.

În iad, țipetele lui îl înduioşează pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii și să parcurgă un lung şir de reîncarnări: mai întâi este măgar, apoi vită de povară, câine, maimuţă, şi tot aşa, potrivit învăţăturilor buddhiste.

Doar la urmă are şansa de a renaşte ca om. În lungii ani ai vieţilor pe care le trăieşte, Ximen este martorul şi cronicarul unei jumătăţi de secol în China rurală, unde cei mulţi sunt siliți să suporte legile dure ale celor care conduc. Volumul va fi lansat la Târgul de Carte Gaudeamus, care are loc în Capitală, între 21 şi 25 noiembrie.

EXCLUSIV ADEVĂRUL

Vă prezentăm în exclusivitate un fragment, în avanpremieră, din romanul „Obosit de viaţă, obosit de moarte", de Mo Yan

Povestea mea începe la 1 ianuarie 1950. Timp de mai bine de doi ani înainte de acea zi, răbdasem pe lumea cealaltă preaplin de cazne îngrozitoare, greu de închipuit de mintea omenească. De fiecare dată când mă aduceau la judecată, îmi strigam nedreptatea în fel şi chip. Vocea mea - tragică, înălţătoare, cu totul dezolantă - se propaga în fiecare ungher din sala de audienţe a lui Yama, regele iadului, pricinuind ecouri în cascadă. Trupul meu răbdase cazne îngrozitoare, dar eu nu mă căiam cu niciun chip, câştigându-mi astfel renumele de bărbat neînduplecat. Ştiam că numeroşi draci mă stimează în taină; ştiam şi că regele Yama se sastisise de mine până peste cap.

Ca să mă facă să-mi mărturisesc vinovăţia şi să mă recunosc înfrânt, au întrebuinţat cea mai parşivă dintre caznele îngrozitoare ale iadului, aruncându-mă în cazanul cu ulei clocotit, întorcându-mă pe toate feţele şi prăjindu-mă ca pe un copan de pui vreme de o oră: e greu de pus în cuvinte cum mi-a fost durerea. Dracii m-au înfurcat apoi cu furcile lor şi, cu mine ridicat sus de tot, au urcat pas cu pas treptele care duceau spre sala de audienţe. Şi cei din stânga şi cei din dreapta fluierau sugându-şi buzele, aşa cum se piţigăie stolurile de lilieci băutori de sânge. Uleiul picura ropotind de pe corpul meu, cădea pe trepte şi scotea rotocol după rotocol de fum galben... Dracii m-au depus după aceea cu cea mai mare grijă pe dalele de piatră vineţie din faţa sălii, au îngenuncheat şi i-au raportat regelui Yama: „Mărite rege, l-am prăjit."

Ştiam că sunt crocant de cât mă pârjoliseră şi că doar uşurel să mă fi atins, şi ţăndări mă făceam. Am auzit cum din sala aceea înaltă-înaltă, din lumina splendidă a lumânărilor din sala aceea înaltă-înaltă, vine spre mine întrebarea aproape în zeflemea a regelui Yama:
- Ximen Tărăboi, mai faci tu tărăboi?

Fragment din romanul „Obosit de viaţă, obosit de moarte", de Mo Yan. Traducere din chineză şi note de Dinu Luca. Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu.

Laureaţii premiului Nobel pentru Literatură din ultimii 10 ani:

2012 - Mo Yan (China)
2011 - Tomas Tranströmer (Suedia)
2010 - Mario Vargas Llosa (Peru)
2009 - Herta Müller (Germania)
2008 - Jean-Marie Gustave Le Clézio (Franța/Mauritius)
2007 - Doris Lessing (Marea Britanie)
2006 - Orhan Pamuk (Turcia)
2005 - Harold Pinter (Marea Britanie)
2004 - Elfriede Jelinek (Austria)
2003 - John M. Coetzee (Africa de Sud)
2002 - Imre Kertész (Ungaria)