Centrele Culturale romanesti din strainatate, absente de pe Internet

Politicienii nostri, rataciti pe la diverse evenimente culturale, nu au ratat niciodata ocazia de a sublinia ca cel mai important ambasador al nostru, in absenta performantelor economice si a altor

Politicienii nostri, rataciti pe la diverse evenimente culturale, nu au ratat niciodata ocazia de a sublinia ca cel mai important ambasador al nostru, in absenta performantelor economice si a altor lucruri bune de exportat, ramane Cultura. Auzind acestea, te-ai putea astepta ca diplomatia culturala romaneasca sa fie una foarte activa si extrem de bine reprezentata, promovand, cu exces de mijloace si imaginatie, cele mai bune produse ale noastre. Privite insa de aproape, lucrurile nu stau deloc asa, Romania avand peste hotare o retea de numai 7 Centre Culturale plasate in Berlin, Budapesta, New York, Paris, Roma, Venetia si Viena. Daca o comparatie cu retelele culturale internationale ale unor mari puteri precum Anglia, Franta sau Germania ar fi irelevanta, intrucat acestea beneficiaza de mijloace mult superioare unui stat precum Romania, o comparatie cu o tara vecina nu ar fi deplasata. Ungaria, adversarul preferat al nationalistilor nostri, atunci cand vor sa isi dovedeasca patriotismul, isi promoveaza propria cultura prin institute si centre culturale in nu mai putin de 18 orase ale lumii, uneori chiar cu cate doua institutii in aceeasi localitate. Daca si aceasta discrepanta ar putea fi justificata prin dificultatile economice ale Romaniei, lucrul care socheaza cel mai mult la centrele nostre culturale din strainatate este absenta lor totala de pe Internet, aici fiind vorba de lipsa unui efort mai degraba creativ decat financiar. La inceputul secolului 21, in conditiile in care civilizatia informationala a patruns si in cele mai izolate cotloane ale lumii, centrele romanesti nu au nici macar cate o banala pagina de Internet, pentru a nu mai vorbi de un site intreg. Daca toate celelalte tari au descoperit ca aceasta este cea mai ieftina si eficienta modalitate de a-si promova diversele produse culturale (traduceri ale unor carti, reproduceri ale unor lucrari de arta etc), cat si de a-si face cunoscute programele evenimentelor organizate (vezi site-urile Institutului Francez de la Bucuresi sau ale Consiliului Britanic), Romania a ramas inca la mijloacele clasice ale secolelor trecute: afise lipite la avizier si, in cel mai bun caz, anunturi in ziarele locale. Cu exceptia Centrului de la Paris, care are o pagina pe site-ul ambasadei, dar catre care nu gasesti nici o alta trimitere de pe alt site, celelalte centre sunt de negasit pe Internet. La noi, un clujean poate afla oricand programul Institutului Francez de la Bucuresti sau al Centrului Cultural Maghiar, cu un simplu click de mouse. In acest caz, romanii nu mai au nici macar scuza lipsei de fonduri, intrucat intretinerea unui site este extrem de ieftina (costa mult mai putin decat deplasarea oricarui scriitoras pe la targurile internationale), existand chiar servere care pun la dispozitia doritorilor spatii gratuite. Este necesar doar un calculator si o conexiune la Internet, iar avantajele obtinute sunt imense: nu numai ca oricine e interesat poate accesa programul centrului cu usurinta, dar pot afla de existenta acestuia si oameni care pana atunci nu stiau. Si pentru ca tabloul romanesc sa fie si mai penibil, cele doua adrese de Internet care figureaza pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe ca apartinand unor centre culturale romanesti din strainatate duc, una la o pagina expirata (http://www.roculture.org, pentru centrul din New York), cealalta la o pagina inexistenta (http://members.xoom.com/istromeno, pentru centrul din Venetia). Comparativ cu aceasta situatie, Centrele Culturale Maghiare pun la dispozitia curiosilor site-uri de Internet nu numai pline de informatii, dar si extrem de bine realizate grafic. Se poate verifica accesand adresa http://www.magyarintezet.hu, lucru ce li se recomanda in special functionarilor din MCC, care doar vorbesc despre eforturile lor de promovare a culturii romanesti in strainatate.